Ceea ce nu ştie, însă, sau nu spune, Leonard Orban, este faptul că, dacă Uniunea Europeană nu va deveni ceea ce s-a spus că se doreşte să fie, războaiele între ţările din interiorul său nu vor putea fi evitate. Dacă va continua politica de integrare a unor ţări cu scopul unic de a le transforma în oi bune de muls, pentru a crea surplusul de bunăstare pentru privilegiaţi, la un momentdat situaţia va deveni de-a dreptul explozivă.
Atâta vreme cât se doreşte, de către cei care au înfiinţat-o, transformarea Uniunii Europene într-un imperiu, cu siguranţă, în provinciile sărace revoltele se vor ţine lanţ. Până la un anumit moment, cu reprimarea lor vor fi însărcinate guvernele naţionale, care, însă, nu vor fi decât marionetele guvernului Europei. Poate că unele dintre ele, mai docile, pentru a-şi păstra puterea în interior şi bunăvoinţa – palpabilă material – din partea şefilor celor mari, îşi vor îneca în sânge propriile popoare. Altele, însă, s-ar putea să refuze acest lucru, să treacă de partea cetăţenilor şi să dezlănţuiască războaie de gherilă contra forţei armate europene.
Unii vor spune că bat câmpii, dar îi invit să reflecteze mai bine, să calculeze ce ne-a adus bun apartenenţa la Uniunea Europeană şi cât am fi putut face prin forţele proprii, dacă nu am fi fost obligaţi, în perioada de preaderare, să ne distrugem toate capacităţile de producţie, pentru a ajunge la cheremul puternicilor Uniunii. Am spus şi o mai spun, până când se va înţelege: nu Olanda este cea care se împotriveşte aderării României la Schengen, Olanda nu face decât să se supună ordinelor Germaniei, care consideră că România mai are ceva de distrus, ca să nu mai poată în vecii vecilor să se ridice prin forţele proprii. Iar dacă românii nu sunt în stare să se revolte nici măcar împotriva propriilor guverne, mă îndoiesc că alte naţii, cum ar fi sârbii, se vor lăsa călcate în picioare şi mulse ca oile. Restul, se poate uşor deduce.
Citiți principiile noastre de moderare aici!