O privire retrospectivă – cum a evoluat abordarea managementului deșeurilor la nivel european?

La ora actuală, la nivel global, toate sistemele de management al deșeurilor se ghidează după principiul „poluatorul plătește”. Tranziția dinspre acest principiu către zona managementului deșeurilor a fost făcută de către Uniunea Europeană, în urmă cu 40 de ani, pornind de la ideea de a stabili cine este poluatorul. Astfel, cel mai facil răspuns la această întrebare ar fi că poluatorul este cetățeanul. Cetățeanul este deopotrivă generator de deșeuri și tot el decide când anume un produs devine deșeu. Doar că Uniunea Europeană a stabilit că există unele excepții în privința anumitor produse, cazuri in care nu cetățeanul este cel care poluează, ci producătorul produsului. Iar un astfel de produs, pentru care responsabilitatea cade în sarcina producătorului este ambalajul. Foarte important de știut este că 75% din ceea ce se întâmplă pe fluxul operațional și logistic după producător este decis în momentul design-ului de produs. Ca atare, a avut loc o tranziție dinspre principiul „poluatorul plătește” către principiul responsabilității producătorului pe fluxul de ambalaje. Ulterior, această responsabilitate a producătorului a fost extinsă și asupra echipamentelor electrice și electronice, a bateriilor, cauciucului sau uleiului uzat. Această tranziție are și avantajul că odată stabilit un responsabil pe fluxul de ambalaje, cu care statul este în permanentă relație de afaceri, acesta poate fi urmărit dacă își îndeplinește sau nu obligațiile cu privire la protecția mediului.

De ce este importantă colectarea separată a deșeurilor ?

Strângerea împreună a deșeurilor înseamnă gropi de gunoi tot mai mari în vecinătatea localitaţilor, care se autoaprind vara, mirosuri pestilenţiale, poluarea aerului și a pânzei freatice, pe scurt un pericol pentru mediu și sănătate. Anumite materiale care sunt reciclabile pot polua prin ardere mai mult decât autoturismele. În jurul marilor orașe, București, de exemplu, gropile de gunoi s-au extins si reprezintă un adevarat pericol pentru sănătatea locuitorilor, care nu le mai pot ignora.

Pentru a putea urma circuitul reciclării deșeurile trebuie să fie separate. Punerea lor împreună îngreunează considerabil procesul de separare și îi crește și costul. Mai mult, unele materiale reciclabile pot să se contamineze cu mizerie și să devină imposibilă recuperarea lor.

Materialele reciclate devin materie primă pentru alte materiale și în felul acesta se economisește energie electrică și apă. De pildă PET-urile reciclate pot ajunge in industria textilă, se pot face fibre pentru covoare, jucării etc. Deșeurile mai pot fi folosite și drept materie primă pentru producerea de energie, de exemplu la fabricarea cimentului.

FEPRA a promovat mereu un sistem funcțional, în care colectarea selectivă generează materiale de calitate pentru reciclare. De aceea, încercăm să dezvoltăm un ecosistem prin extinderea business-ul în zona de colectare și reciclare.

Cine sunt cei care ar trebui sa contribuie la gestionarea cu succes a deșeurilor?

Există mai mulți actori importanţi, iar sprijinul cetățenilor este esențial. Întregul circuit poartă numele de schemă de colectare și este reglementat conform unor norme europene. Tot ce se întâmplă în această schemă trebuie să fie transparent și trasabil.

În primul rând există producătorul care are răspunderea pentru deșeurile de ambalaje până când acestea ajung la reciclare/valorificare. El poate delega această răspundere OIREP-urilor, profesioniști care integrează restul actorilor din piață sau poate alege să plătească o penalitate la Administrația Fondului de Mediu. Însă dacă se alege plata penalității, acest lucru diminuează din start șansele de a atinge țintele de reciclare impuse de UE și transpuse în legislația națională.

Urmează distribuitorul, care trebuie să se asigure că distribuie doar produse ale căror ambalaje sunt prinse în schema de colectare. Următorul în schemă este consumatorul, care trebuie să fie conștient de necesitatea colectării selective și să înteleagă efectele negative atunci când nu se întâmplă. Autoritatea locală care trebuie să susțină amplasarea infrastructurii și să lucreze cu ‘furnizorii’, salubritățile, care respectă legislația în vigoare și colectează selectiv. Salubritățile iau deșeurile separate și le transportă la stația de sortare acreditată, de unde sunt luate de transportatori în anumite condiții și duse la reciclator.

Reciclare poate însemna reintroducere în circuitul economic, devenind materie primă sau poate să însemne valorificare cu recuperare de energie, adică este folosit pe post de materie primă pentru producerea de energie, prin incinerare cel mai frecvent.

Organizațiile cum suntem noi, FEPRA, au rol de integrare a tuturor acestor actori care contribuie la succesul sistemului.

Resursele financiare pe care ni le furnizează clienții noștri pentru că am preluat de la ei răspunderea deșeurilor de ambalaje sunt folosite pentru a stimula colectarea și separarea deșeurilor, în principal cu sprijinul autorităților locale și al salubrităților. Împreună cu stațiile de sortare și transportatorii avem grijă ca deșeurile colectate să ajunga la reciclare

Care este rolul cetățenilor în procesul de colectare selectivă?

Există o legătură intrinsecă între creșterea consumului și creșterea generării de deșeuri, iar Comisia Europeană și-a propus să diminueze generarea de deșeuri fără însă a influența creșterea economică. Acest lucru a fost posibil prin împărțirea responsabilității între producător și consumator. Astfel, unul dintre instrumentele de încurajare a populației să colecteze selectiv este principiul „plătești cât generezi” (n.red. pay as you throw). Acest lucru înseamnă că un cetățean plătește serviciile de colectare selectivă asigurate de primării, în funcție de cantitatea și calitatea deșeului generat și colectat selectiv. Practic, prin acțiunea cetățenilor de a separa deșeurile sau de a le spăla (acolo unde este cazul), aceștia aduc o valoare adăugată deșeului respectiv, și în acest caz costurile sale cu colectarea trebuie diminuate pe măsură. Deci consumatorul generator are, în final, cel mai mare impact asupra deșeului.

Ce ne puteți spune despre costul colectării selective a deșeurilor?

Comisia Europeană prevede că în privința colectării deșeurilor, costurile trebuie să fie calculate în funcție de cantitatea de deșeuri, de calitatea acestora și, din 2018, în funcție de

valoarea materialului din piață. De exemplu, la nivel mondial, prețul tonei de hârtie reciclată era în urmă cu doi ani și jumătate de 120 de dolari/tonă, față de aproape 0 în prezent.

Conform Comisiei Europene, diferența negativă dintre valoarea materialului virgin și cea a materialului reciclat este acoperită de producători. De altfel, în 2018, aceasta a venit cu o directivă prin care se aduceau clarificări asupra modului în care sunt stabilite costurile și veniturile din sistem, și raportul dintre acestea. Din păcate, în România, doar FEPRA dorește să implementeze un astfel de sistem pe piața locală.

Care sunt provocările de viitor în ce privește sistemul de management al deșeurilor în România?

Conform Raportul de ţară privind evaluarea din 2019 a punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR), întocmit de Comisia Europeană, rata de reciclare a deşeurilor municipale rămâne foarte scăzută în România, fiind de 14%, ceea ce înseamnă că România riscă să nu îşi îndeplinească obiectivul de reciclare setat pentru 2020. Astfel este clar că trebuie corectate mai multe deficiețe din sistem, iar un punct de plecare ar fi creșterea gradului de transparență. În plus, rolul OIREP-urilor este foarte important în relația cu producătorul, din cel puțin două motive. În primul rând, dacă ar trebui să își îndeplinească individual țintele, un producător ar trebui să colecteze și să recicleze propriile ambalaje, ceea ce este absurd. Din această perspectivă, avantajul Organizației care Implementeaza Răspunderea Extinsă a Producatorilor (OIREP) este că acesta colectează, în containere separate, toate tipurile de ambalaje, și reciclează toate ambalajele, indiferent de producătorii de la care acestea provin.

În al doilea rând, producătorii trebuie să îndeplinească două tipuri de obligații legale de ținte: prima se referă la ținta pe tip de material – 60% pentru sticlă și 20% pentru aluminiu – iar cea de-a doua este legată de atingerea obiectivului global de 60% pe toate tipurile de deșeuri. Or, OIREP-urile pun la comun toate tipurile de materiale și realizează ținta globală de 60%, echilibrând îndeplinirea obligațiilor producătorilor și eficientizând costurile acestora, în special pentru plastic (exceptând PET-ul) și aluminiu. Și până la urmă asta face FEPRA: o rețetă pentru ca toți actorii implicați în sistemul de management al deșeurilor să fie mai eficienți.

În al treilea rând, OIREP-urile nu lucrează cu contracte individuale cu colectorii și reciclatorii; un anumit număr de colectori și reciclatori cu care un OIREP are contracte lucrează pentru toți clienții săi. Practic, OIREP-urile plătesc acel cost negativ al sistemului astfel încât să se atingă țintele de reciclare.

Nu în ultimul, rând cred că este important să ne gândim cum vor face față situației OIREP-urile, peste zece ani, în 2030, când obiectivul global de colectare selectivă și reciclare va fi de 85% față de 60% în prezent. Acestea vor trebui să se gândească la modalitățile prin care vor susține această creștere, cum vor lucra cu colectorii, companiile de salubrizare și reciclatorii astfel încât să poată susține și investițiile în infrastructură.

Se va confrunta România cu o criză a colectării deșeurilor de ambalaje?

Ambalajele se clasifică în trei categorii: primare (cele care îmbracă produsul), secundare (cele care ajută să fie vândute produsele la pachet) și ambalajele terțiare (cele de transport). În condițiile în care ambalajele primare sunt generate de populație, iar primăria are responsabilitatea colectării selective de la populație, aceasta poate colecta, bonifica și îndeplini ținta de ambalaje primare numai din fluxul de municipal. Paradoxul este acela că în

timp ce Guvernul știe și recunoaște că primăriile nu sunt pregătite încă să facă acest lucru, îi obligă pe producători să lucreze doar cu primăriile. În acest moment, primăriile dau maximum 5% din necesarul de cantități colectate din sistem. În condițiile în care pe piață sunt puse aproximativ 1,5 milioane de tone de ambalaje, din care ținta noastră este de circa 900.000 de tone (60% din total), iar din acestea din urmă, 550.000 de tone sunt ambalaje primare, acest lucru înseamnă că fiecărui județ îi revine o țintă de 15.000 de tone. Ca sa înțelegeți mai bine situația, cele mai bune județe din țară, Covasna, contribuie cu aproximativ 2800 de tone în sistem, iar Argeș, cu 6000 de tone.

Care este soluția în acest caz?

FEPRA a decis să își asume riscul cel mai mic pentru client, respectiv retragerea licenței de către Ministerul Mediului prin Comisia de Supraveghere. Am luat această decizie în contextul în care neatingerea țintelor pentru clienți este cel mai mare risc al acestuia în relația cu noi. În aceste condiții, FEPRA și-a asumat îndeplinirea țintelor în numele clienților, indiferent de tipul de ambalaj, însă ținând cont de tipul de material. Iar răspunsul pieței la această inițiativă FEPRA a fost foarte pozitiv. Deși autoritățile au venit cu niște reglementări ale pieței de profil, acestea sunt bune pe termen lung însă nu oferă o soluție pe termen scurt. În aceste condiții, Guvernul va trebui să ia o decizie în privința sancțiunilor impuse pentru neîndeplinirea acestor ținte.

Un aspect foarte important este responsabilitatea pentru falsuri. În 2017, autoritățile române au stabilit, pentru prima dată, că dacă producătorul își încredințează responsabilitatea prin contract unui OTR (actualmente OIREP), acesta din urmă primește amendă pentru neîndeplinirea țintelor. 2019 a venit însă cu o nouă reglementare: responsabilitatea pentru amendă revine celui care raportează în fals, respectiv colectorul sau reciclatorul, și nu OIREP-ul. Din punctul meu de vedere, sistemul este încă deficitar, în special în defavoarea producătorului care plătește niște costuri foarte mari. Practic, producătorul plătește costul ineficienței tuturor actorilor din sistem.

Acest lucru înseamnă că se simte nevoia unei schimbări. Concret, cum s-ar putea produce această schimbare?

Există două modele prin care se poate implementa responsabilitatea producătorului, inclusiv în lege: partial cost system (costuri parțiale) și full cost system (costuri integrale). În prezent, România a adoptat primul model, cel al costurilor parțiale, deci acoperă numai costul negativ și totul depinde de ceea fac toți ceilalți actori din sistem. Dar oare nu ar fi mai bun un model de cost integral? Acest model presupune că producătorul este proprietarul deșeului de ambalaj colectat și ca atare, dispar pe flux anumite tranzacții financiare care pot afecta foarte mult costurile. În plus, în acest caz, producătorul va fi pe deplin responsabil, își va gestiona privat sistemul integral și nu va mai depinde pe termen mediu și lung de autoritatea locală. Practic, producătorul va contracta serviciul de colectare separată a fluxului de ambalaj, precum și toate serviciile pentru a reintra în posesia deșeurilor. Avantajul major în acest caz este că producătorul rămâne cu materialul reciclat. În acest fel, se creează o economie circulară.

Dar acest sistem nu este ușor de implementat de către producător, în timp ce pentru FEPRA ar fi ușor, pentru că știm cum să facem acest lucru. Nu pentru toate OIREP-urile însă știu cum să implementeze un astfel de sistem.

În aceste condiții, cu ce vine nou FEPRA pe piață?

FEPRA este un trend setter pe piața din România, atât din punctul de vedere al aplicării legislației în domeniul mediului cât și al modelului său de afaceri și al acțiunilor pe care le întreprindem.

În primul rând, credibiiltatea noastră: nu am dat greș niciodată în efortul de a îndeplini țintele de colectare selectivă și reciclare.

Obiectivul FEPRA pentru este transparență maximă în ceea ce privește activitatea noastră. În prezent, lucrăm la un program de raportare și trasabilitate care vizează atât raportarea către clienți cât și raportarea colectorilor și trasabilitatea. Noutatea este că înregistrările de date în acest program vor fi în blockchain, adică datele stocate aici vor fi nealterabile. De asemenea, din experiența pe care am câștigat-o pe piața din America pe zona de deșeuri, suntem în discuții cu compania Dropbox pentru a aplica recunoașterea optică a caracterelor (OCR – Optical Character Recognition) în cazul documentelor standard din sistemul de raportare. În acest fel, producătorii vor vedea în timp real ce cantități face FEPRA, cum le face, cu ce companii lucrează pentru îndeplinirea țintelor, precum și costul mediu pe fiecare tip de ambalaj pentru fluxul municipal, industrial și comercial. De asemenea, vor putea găsi informații despre banii pe care FEPRA îi cheltuie pentru bonificații, sumele cheltuite pentru trasabilitate precum și valoarea cheltuielilor noastre operaționale. FEPRA își propune să gestioneze sistemul de management al deșeurilor cu maximum 15% din cheltuielile operaționale (respectiv mai puțin de 2% din profitul net).

De asemenea, vom da posibilitatea și autorităților de stat (Ministerul Mediului, Comisia de Supraveghere, AFM, Garda de Mediu, etc) să își creeze conturi de utilizator pentru a beneficia de informații relevante pentru fiecare instituție în parte.

În plus, știm cu toții, producătorii mari sunt obligați și să întocmească rapoarte de sustenabilitate. Ca noutate pentru piața din România, FEPRA va acorda credite de carbon clienților săi, pe baza documentelor Comisiei Europene de contribuții la scăderea emisiilor de dioxid de carbon din atmosferă rezultat din reciclare. Pasul următor este să ne autorizăm pe piața de carbon, astfel încât creditele să poată fi folosite în mod real. Mai mult decât atât, pentru că fiecare producător are obligația să elaboreze un dosar de prevenire și reducere a generării de deșeuri pe lanț, prin GIS, firmă din grupul nostru, specializată în servicii de prevenție și design, vom putea să le oferim clienților noștri sprijinul nostru, în serviciu de responsabilitate extinsă, și nu doar îndeplinirea țintelor de reciclare.

În prezent lucrăm la un sistem de colectare nu numai a deșeurilor, ci și a ambalajelor reutilizabile. Acest sistem îi va ajuta pe producătorii afectați de noua legislație locală care prevede îndeplinirea unei ținte minime de ambalaje reutilizabile și va contribui totodată și la eficientizarea într-o măsură și mai mare a costurilor pe care aceștia le au în sistem

COD:328912