„Copiii se vor șlefui după imaginile adulților din familie, iar mai târziu, din societate. Atunci când familia copiilor are o gândire predominant rațională, preferințe non-dogmatice, este congruentă cu ceea ce gândește, face și spune, se declară și face ceea ce ține de ea să fie o familie cu valori și morală, copiii vor oglindi aceste trăsături…sau vor oglindi prin comportamente, limbaj, gândirea predominant irațională și consecințele acesteia: automutilare, fuga de acasă, relații toxice, adicții, abandon școlar, vagabondaj, acte infracționale, etc”, explică Ramona Pencea.

În continuare, psihologul punctează: „Familia are rolul primordial în educația sexuală a minorilor, mai ales în primii ani de viață, familia ar fi de preferat să pună bazele educației sexuale, problemele ridicate de aspectul erotic al existenței necesită a fi discutate cu calm, căldură sufletească, tact, delicatețe, sinceritate, însușiri ale părinților/familiei…dar neexcluzând moralitatea, credința.

Opinia mea este de a forma specialiști care să educe părinții, să-i pregătească pentru rolul de părinte. Această educație o pot primi și-n ședințe de psihoterapie.

Întrebarea este ce copii vrem să avem, ce urmărește educația sexuală? Copiii descoperă senzațiile de voluptoase „accidental” pe care le pot obține prin manipularea organelor genitale, fie se scarpină în zonă având o iritație, fie se ating, apoi vor repeta gestul, în mod conștient pentru a simți plăcere…astfel vor ajunge la practicarea onaniei. Onanismul are grad ridicat de periculozitate în perioada copilăriei mici, a pubertății, duce la epuizarea copilului, la dificultăți de concentrare, nevoia imperioasă de a se masturba de mai multe ori pe zi, necontând contextul.

Simptome de ordin fiziologice: excitații retiniene, spasme ale irisului, slăbirea puterii de acomodare ale cristalinului, modificări ale tensiunii arteriale, dureri precordiale, tulburări cardio-vasculare, etc., un psihic fragil, timiditate excesivă, sentiment de inferioritate, identitate de sine fluctuantă, lipsa de inițiativă, iar în viitor tulburări de ejaculare, de libidou… impotență sexuală și socială-pierderea contactului cu lumea- (care-l face să aleagă relații toxice, video-chat, neimplicare afectivă, agresivitate și automutilare, furie, remușcări, etc.)”.

Ce impact are o sarcină în adolescență?

Dr. Ramona Pencea a punctat și câteva aspecte privind sarcina adolescentelor, precum și bolile cu transmitere sexuală. „Cauzele sarcinii involuntare în preadolescență și adolescență sunt: disponibilitate afectivă, dorința de a încheia mai repede perioada de „stat cu părinții” și dorința de a face cum dorește cu viața sa, fără a avea o abilități în acest sens, dezinformare despre contracepție, acces limitat sau

lipsă de contracepție, abuzul sexual, acces la filme/site-uri pentru adulți (pornografie).

Părinții au responsabilitatea a a ghida copilul, de a-i oferi suport psiho-emoțional adecvat, atenție și tact când copilul prezintă porniri furtunoase în „prietenii”. Se poate confunda ușor, în această perioadă, prietenia cu iubirea, mila cu dragostea, iar sursele de informare nu sunt competente: anturaj nepotrivit, literatura pornografică, informarea de la sursa „străzii”, etc. E de preferat ca fetele să înceapă viața sexuală atunci când au o personalitate bine definită, principii și valori, realizare profesională, într-un cuvânt, să fie capabile să devină mame, să ofere un mediu securizant propriei persoane, copilului, familiei.

O sarcină nu are la temelie doar latura instinctuală, erotismul, îndrăgosteala, deoarece raporturile dintre oameni implică responsabilitate. O adolescentă care este însărcinată se poate trezi într-un univers neprietenos, mai ales dacă a cedat „rugăminților” unui băiat, care ulterior „nu o mai cunoaște” sau alte situații dramatice.

Sarcina are un mare impact asupra personalității fetelor, a vieții lor sociale, din păcate traumele unor avorturi se pot constitui temeliile unor tulburări psihice, comportamentale, boli somatice deosebit de grave, precum cancer la organele genitale.

O adolescentă însărcinată poate ajunge în burn-out, oboseală cronică, ideație suicidală, abandon școlar, convingeri iraționale și suprageneralizări, efortul ei este fizic, psihic și emoțional pe o structură fragilă.

Infantilismul afectiv poate rămâne și peste ani, adolescenta manifestându-se prin egocentrism, lipsa de acomodare și adaptare, lipsa de empatie, subestimare conștientă a propriei persoane, a celorlalți, deoarece o sarcină în această perioadă de transformare, definire a personalității nu este de ajutor, focusarea va fi pe aspectele negative, în principal.

Înainte de a-ți învăța copilul să își trăiască viața echilibrat și fericit, ar fi de preferat să fie părintele capabil să își trăiască astfel propria viață…de aici se pornește în a oferi educație pentru viață, fie ea sexuală, socială, individuală…o adolescentă nu are încă abilități de gestionare a situațiilor de viață activatoare, iar corpul ei nu este complet dezvoltat, astfel, riscurile sunt majore din toate punctele de vedere”.