Dar Aradul se mândreşte şi cu sportivi medaliaţi, dintre care amintim: Emilia Eberle, dublă medaliată cu argint cu echipa de gimnastică şi la paralele (Moscova 1980); Valeria Răcilă, aur, canotaj, simplu vâsle (Los Angeles 1984); Sorin Babii, aur, tir, pistol liber (Seul 1988); Traian Cihărean, bronz, haltere (Barcelona 1992); Nicu Vlad, bronz, haltere (Atlanta 1996); Iulian Raicea, bronz, tir, pistol viteză (Sydney 2000); Ionela Târlea, argint, atletism, 400m garduri şi Marian Oprea, argint, atletism, triplusalt (Atena 2004).
De atunci a început regresul. Pentru că am mai avut prezenţe, dar nu şi clasări pe podiumul olimpic. Dacă în 2016, la Rio de Janeiro am avut trei sportivi legitimaţi la cluburi arădene (Andrei Gag, atletism, aruncarea greutăţii, CS Municipal; Dumitru Captari, haltere, CS AMEFA şi Daniela Dodean, tenis de masă, CS Municipal) şi un arbitru de fotbal (Ovidiu Haţegan) printre participanţi, cinci ani mai târziu, în 2021, la ediţia post-pandemică de la Tokyo, doar veterana Daniela Dodean – cu patru prezenţe consecutive la Jocurile Olimpice – a ţinut steagul sus în sportul arădean. Şi a făcut-o excelent, cu un loc 5 în întrecerea pe echipe, cel mai bun rezultat la Olimpiadă în sportul cu mingea de celuloid pentru reprezentativa tricoloră. Aceeaşi admirabilă sportivă Daniela Dodean, care în 2019, a fost făcută cetăţean de onoare al Municipiului Arad – pentru activitatea sportivă marcantă şi contribuţia adusă la dezvoltarea sportului arădean de performanţă – , la finalul defunctei Gale a Sportului Arădean. O gală în care, la finalul fiecărui an, cei mai valoroşi ambasadori ai Aradului, sportivii medaliaţi pe plan naţional şi internaţional, erau în centrul atenţiei pentru câteva aplauze, o plachetă, o diplomă şi o sumă de bani derizorie. Am „îngrupat” acest obicei şi, se pare, chiar sportul arădean.
Pentru că, iată, la ediţia care stă să înceapă, Paris 2024, Aradul nu are nici un reprezentant al vreunui club. Semn că, nici la CS Municipal, nici la CS Universitatea, nu se mai face performanţă cu-adevărat. Pentru că oricine ce ar spune, prezenţa la Jocurile Olimpice este performanţa supremă în sport. Degeaba ne lăudăm cu medalii europene de juniori, dacă nu ajungem acolo, sus, printre titani. Fie chiar şi doar ca prezenţă, după principiul lui Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice Moderne:
„Ai învins? Continuă! Ai piedut? Continuă!”.
Şi, totuşi, onoarea Aradului la Olimpiada care stă să înceapă în capitala Franţei este salvată de arbitrul de fotbal Ovidiu Haţegan şi poloistul Levente Vancsik, sportiv descoperit şi şlefuit în bazinul AMEFA, dar ajuns la apogeul performanţei sub culorile CSM Oradea. Pentru că la Arad, polo-ul la nivel de seniori a fost desfiinţat. Ca şi multe alte sporturi de echipă. Din lipsă de bani şi interes din partea autorităţilor locale.
Bewy 
Meszar 
