Cam aşa şi cu Laszlo Balint, care nu a apreciat liniştea – financiară şi nu numai – de care s-a bucurat în longevivul său mandat de antrenor al echipei UTA. Mâna liberă pe care a primit-o din partea conducerii clubului, atât în privinţa transferurilor, cât şi a alcătuirii formulei de joc. Spre comparaţie cu alte grupări de Liga 1, unde implicarea patronilor a devenit „sport naţional”. Şi nici susţinerea necondiţionată a „frumoşilor nebuni” din galeria roş-albă nu o apreciază. Decât verbal. Faptic… mai puţin. Dovadă „executarea” portarului Iacob, pentru „tupeul” de a merge în faţa suporterilor după eşecul cu Chindia Târgovişte, când el a decis altceva. Pentru că ne este greu să credem că Iacob a plătit cu postul de titular faptul că s-ar fi întâlnit la un pahar de vorbă cu exclusul Tomozei. Cel din urmă fiind fotbalistul „crucificat” de către Balint după ruşinea de la Filiaşi. De parcă doar el a fost penibil în meciul de tristă amintire din Cupa României.

Tehnicianul „Bătrânei Doamne” se simte „crucificat” de presă, pentru că a fost „tras de mânecă” pentru derapajul de la finalul jocului cu Chindia. Tocmai pentru că ne-a fost dor şi nouă, ziariştilor arădeni, să fim în prima ligă, am închis ochii de (prea) multe ori. La eliminările ruşinoase din Cupă, la transferurile unor jucători care nu au prins echipa nici în amicale, la modul şmecheresc prin care Balint a forţat mâna conducerii să-i mărească salariul în timpul campionatului, pentru că, chipurile, nu s-ar fi putut impune în faţa unui jucător care avea salar mai mare ca el. Şi lista ar putea continua, dar nu vrem să se (mai) simtă „crucificat”.

Aşa că, Laszlo Balint fă ce ştii tu mai bine, du echipa în play-off şi nu îi mai lua de fraieri pe cei care iubesc spiritul UTA-ei. Meditează la proverbul: „Oamenii slabi vorbesc mult şi nu fac nimic, oamenii puternici fac şi nu vorbesc despre asta”.