Aşa am ajuns să avem cel mai stufos guvern din Uniunea Europeană. Şi, cu siguranţă, cel mai ineficient. Dacă media numărului de ministere în țările UE este 15, Guvernul României cu greu s-a putut limita la… 24! Pentru că în spatele organizării Executivului din Palatul Victoriei stau mize de putere mărunte, baroni locali care trebuie să aibă emisari în Guvern pe post de miniștri sau secretari de stat. Astfel s-a ajuns la spargerea unor ministere, precum Mediului cu Apelor şi Pădurii. Spre a vă oferi un exemplu de împărţit ciolane între cei aflaţi la putere. Iar mâine, ne-am putea trezi cu propuneri de înfiinţare şi a altor ministere. Pentru Oltenia, Banat ori Moldova. După modelul celor din Regatul Unit care au ministru pentru Brexit, pentru Scoția, pentru Țara Galilor și pentru Irlanda de Nord. Şi nici aşa, britanicii nu reuşesc să ne bată la numărul de ministere.

Iar când vorbim despre ocupanţii acestor scaune, situaţia devine tragi-comică. Şi vom lua PSD-ul ca exemplu, dat fiind faptul că se află la guvernare. Dar nici cu dreapta politică nu ne este ruşine, toţi fiind o apă şi-un pământ. Aşadar, „tabloul” este unul sinistru. Cu aceleaşi personaje care se perindă prin ministere cu mult tupeu, pozând în mari specialişti. În toate şi nimic. Campioană e Rovana Plumb, plimbată pe la cinci ministere: Fonduri Europene, Transporturi, Mediu şi Schimbări Climatice, Educaţie, dar şi Muncii şi Justiţiei Sociale. Dar pe lista geniilor, atot-ştiutorilor, se mai regăsesc şi alte nume: Eugen Teodorovici (Finanţe şi Fonduri Europene), Mihai Fifor (Apărare, Interne şi vicepremier), Bogdan Matei (Tineretului şi Sportului ori Comunicaţiilor şi Societăţilor Informaţionale), Ana Birchall (Justiţie şi vicepremier), Daniel Breaz (Cultură şi Educaţie).

Vinovaţi suntem noi, cei care contăm doar din patru în patru ani pentru clasa politică. Poate nu ar fi rău să ţinem cont de vorbele scriitoarei americance Kellie Elmore: „Dacă ne schimbăm gândul din «este prea târziu» în «mai există speranţă» poate că o să vedem o schimbare în bine”. E cam unica şansă pentru o altfel de Românie. Una care să nu mai fie etichetată drept campioană la împărţit ciolane…

„Politica înseamnă cine primeşte, ce, când, cum”