Noul an aduce o nouă taxă pentru toţi cetăţenii României. O ordonanţă de guvern 196, adoptată de către Guvernul României încă din anul 2005 şi prorogată şi modificată  de mai multe ori de guvernele anterioare va genera cu siguranţă haos în colectarea deşeurilor din întreaga ţară şi găuri în bugetul cetăţenilor.

Măsura a fost prezentată iniţial ca şi măsură coercitivă pentru  diminuarea cantităţilor depozitate la gropile ecologice şi forţarea generatorilor de deşeuri (populaţie, instituţii publice şi agenţi economici) să crească până la 50% din cantitatea totală de deşeuri  a deşeurilor reciclabile (recuperabile). Acest lucru în codiţiile în care la nivel naţional infrastructura pentru recuperare, colectare selectivă sau incinerare cu recuperare energetică este deficitară pentru astfel de ţinte. Pe scurt, Ordonanţa 196  care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2017 prevede creşteri succesive a tonei de gunoi astfel începând cu 1 ianuarie 2017 taxa va fi de 80 de lei pe tona depozitată + TVA, adică   95.2 lei pe tona depozitată, iar de la 1 ianuarie 2018 chiar de 120 lei pe tona depozitată + TVA, adică 142.8 lei pe tona depozitată. Taxe care vor intra la Bugetul Fondului de Mediu şi Bugetul de stat, în condiţiile se anunţa că nu vor exista majorări de taxe şi impozite.

Populaţia va fi cel mai afectată, creşterea medie a tarifelor la salubritate datorată acestei ordonanţe va fi în medie de 40% la nivel naţional începând cu acest an, respectiv cu încă 30 % începând cu 1 ianuarie 2018. Situaţia are consecinţe negative pentru contribuabil dar devine o mină de aur pentru Bugetul Statului ( Fondul de mediu şi bugetul de stat prin TVA).

Ce înseamnă aceasta în cifre? Dacă ar fi să ne luăm după datele în ceea ce priveşte generarea deşeurilor  municipale (menajere) la nivelul anului 2014 (an pentru care există date), potrivit EUROSTAT fiecare locuitor al României genera în medie 254 kilograme de deşeuri menajere pe an (0.254 tone/an).  În lipsa altor date, dacă această cantitate de deşeuri generată de români  se menţine în acelaşi cunatum şi în 2017, putem spune că la o populaţie de aproximativ 19.200.000 de locuitori şi la un curs mediu de euro 4,5 lei pentru un euro, Guvernul va încasa doar de la populaţie 103.171.413 euro.

Neexistând date statistice, pe moment,  în ceea ce privesc cantităţile încredinţate spre eliminare de către agenţii economici, nu se pot calcula deocamdată veniturile generate la buget din încasarea respectivelor taxe de la agenţii economici sau instituţiile publice. Iar, în lipsa unor norme metodologice  de aplicare a OUG 196 – norme care s-au publicat abia în Monitorul Oficial din 29 decembrie 2016  prin ordinul 2143 din 21 decembrie 2016 – administraţiile locale şi toţi operatorii de salubrizare din ţară (atât administratorii de depozite de deşeuri, cât şi cei care colectează deşeuri) se văd în situaţia de a pune în aplicare o Ordonanţă de Guvern şi nu oricum ci practic retroactiv, atâta timp cât în lipsa normelor de aplicare ordonanţa nu a putut fi transpusă în practică prin adoptarea de Hotărâri la nivelul administraţiilor locale.

Se pare că majoritatea administraţiilor locale au cerut fie clarificări, fie nepunerea în aplicare a acestei ordonanţe. Mai mult, se pare că nici noul executiv nu pare neapărat interesat de o nouă prorogare sau de anularea acestei taxe care nu face altceva decât să dinamiteze serviciul de salubrizare la nivelul întregii ţări.

Să fie oare taxa de salubrizare o sursă sigură de venit la bugetul de stat şi mult mai uşor de gestionat la nivel naţional? Sau să fie o bombă cu ceas care va arunca în aer România din punct de vedere al salubrizării? Efectele ei se vor face simţite cât de curând. Şi vorbind de efecte pentru început ne putem aştepta ca în cazul apariţiei unor tarife exorbitante câmpiile patriei, pădurile sau cursurile de apă să devină veritabile gropi de gunoi.