Prin Ordonanţă Militară, municipiul Suceava şi câteva comune din jur au intrat în carantină. Nimeni nu mai intră, nimeni nu mai iese. Asta după ce peste 500 de persoane de acolo au fost infectate cu noul coronavirus. Cum s-a ajuns aici? Problemele ar fi plecat din Spitalul Judeţean Suceava, acolo unde personalul medical nu a avut costume de protecţie, au luat virusul de la pacienţi şi l-au transmis mai departe. În Suceava autorităţile au decis să ascundă gravitatea situaţiei. Şi au ascuns-o atât de mult, până când Ministerul Afacerilor Interne a decis să bage întreg oraşul în carantină, din cauza gravităţii situaţiei. Recitind cele scrise mai sus, dacă înlocuim „Suceava” cu „Arad”, până într-un punct, lucrurile par identice: autorităţi incompetente, lipsa echipamentelor de protecţie, secretomanie dusă la extrem. Sperăm ca Aradul să nu continue asemănările cu Suceava şi pe mai departe, dar previziunile sunt sumbre. Consiliul Judeţean Arad, Spitalul Judeţean, Direcţia de Sănătate Publică, Prefectura Arad, toate sunt depăşite de situaţie. Managementul instituţiilor care ar trebui să aibă grijă ca virusul să nu se extindă nu doar că lasă de dorit, dar este atât de slab, încât explozia cazurilor arădenilor infectaţi cu coronavirus este iminentă. Vina este împărţită egal între toţi cei care ar trebui să aibă grijă de noi. Spitalul Judeţean nu a achiziţionat din timp echipamente de protecţie, iar medicii, asistentele, infirmierele, brancardierii luptă „cu pieptul gol” în prima linie cu bolnavii de coronavirus. Mai departe, Consiliul Judeţean Arad a tot întârziat achiziţionarea unor aparate de testare până când situaţia a ajuns atât de gravă, încât Timişoara ne trimite rezultatele testărilor după 3-4 zile de la momentul recoltării probelor. Şi, în momentul în care CJA a cumpărat un aparat, acesta a ajuns incomplet la Spitalul Judeţean, neputând fi folosit. Mai mult, din ultimele informaţii, va mai zace nefolosit ceva vreme. Direcţia de Sănătate Publică Arad pare în moarte clinică. O instituţie vitală în această pandemie nu face altceva decât să ascundă realitatea şi să deformeze adevărul (să nu spunem direct, să mintă cu neruşinare). Arădenii care sunt infectaţi cu noul coronavirus nu sunt testaţi până când nu mor. De multe ori, rezultatele testărilor vin în aceeaşi zi sau chiar după o zi de la decesul pacientului. Medicii strigă că vor să fie testaţi, unii având simptome, alţii având contact cu pacienţi confirmaţi, în timp ce DSP, instituţia care decide cine este testat, se face că plouă. Mai grav decât atât, DSP este acuzată că nici măcar nu anunţă familiile decedaţilor că aceştia au murit din cauza coronavirusului. Chiar dacă oficialii instituţiei spun, cu o seninătate ieşită din comun, că totul se face ca la carte, oamenii acuză faptul că nici măcar decesele cauzate de coronavirus nu au fost urmate de anchete epidemiologice. Ce înseamnă asta? Că decedaţii au putut să infecteze zeci de persoane care, la rândul lor, vor putea infecta alte zeci de persoane şi tot aşa. În Spitalul Judeţean Arad au fost confirmate ca fiind infectate 16 cadre medicale. Suntem pe locul 3 în ţară din acest punct de vedere, după mult hulita Suceavă şi Bucureştiul. Spitalul din Deva a intrat în carantină, urmând să fie dezinfectat, după ce şase cadre medicale au fost depistate cu coronavirus. La noi se aşteaptă. Nu ştim cât, dar încă se aşteaptă. Probabil, să ajungem la nivelul Sucevei, acolo unde 181 de cadre medicale s-au îmbolnăvit. Poate că atunci se va decide carantinarea Spitalului Judeţean Arad şi dezinfectarea lui. În tot acest timp, Prefectura Arad, reprezentanta Guvernului în teritoriu, cea care ar trebui să vegheze la bunul mers al lucrurilor, s-a „evaporat”. Pare că instituţia a fost ştearsă cu totul de pe harta Aradului. Niciun cuvânt dinspre acea instituţie, nicio informare, nici măcar o minciună prin care să fim liniştiţi noi, locuitorii acestui judeţ.

Concluzia este că ne aşteaptă vremuri grele. Problema este că poate nu ar fi fost aşa de grele dacă aveam lideri capabili, nu marionete politice, incapabile să mimeze măcar faptul că îşi fac treaba. Pentru că, după cum suntem obişnuiţi de atâţia ani de zile, politicienii nu fac altceva decât să încerce să îşi facă imagine, escaladând orice dramă, în timp ce conducătorii instituţiilor, „plantaţi” în scaune la ordin politic, fără vreo reuşită care să îi recomande pentru aceste funcţii, nu fac mai nimic. Vorbă veche din popor: „Nu fac nimic să nu greşească”. În acest context, este vorba de zile până în momentul în care Aradul va deveni al doilea caz „Suceava”.