Tema a stârnit foarte multe pasiuni, la fel cum se întâmplă de cele mai multe ori atunci când e vorba despre politică și … măcar un strop de circ. Am putea spune că toată această nevoie invocată în special în mediul online, a unei dezbateri, această sete nestăvilită a alegătorilor de a-și vedea candidații în ring, vine și din apatia campaniei electorale de până acum. Alegătorul român este obișnuit cu circul campaniilor electorale, dezvăluiri, poze inedite, telefoane secrete și tot felul de can-can-uri din viețile private ale prezidențiabililor. De această dată, însă, campania a fost extrem de săracă, doar dezvăluirile făcute cu privire la candidatul Dan Barna mai agitând puțin spiritele. Dar, în ceea ce îi privește pe primii doi candidați, surprizele au lipsit, fiind o liniște ce poate fi de speriat. În acest context găsesc normală ardoarea cu care votanții cer o dezbatere publică, doar, doar, în ultimul ceas, cineva le va mai oferi câteva subiecte de circ politic.

Este mai mult decât clar că nimeni nu vrea o dezbatere pe teme serioase, pe programe politice sau doctrine, care or mai fi alea pe planurile mioritice. Nu. Se vrea o dezbatere în care susținătorii actualului președinte să poată scoate în evidență bâlbele Vioricăi de la Videle, iar pe de altă parte cei care o vor pe doamna PSD-ului președinte speră într-o confruntare în care Iohannis să piardă pe limba lui, prin pauzele lungi și poate prea dese. Așadar, să-mi fie cu iertare dacă aduc supărări, dar dincolo de setea pentru o dezbatere demnă de niște showuri de noapte, nu văd vreun interes real.

Da, cred că dezbaterile sunt o necesitate, dar să fie reale și nu parte dintr-un concurs ce poate semăna mai mult cu unul de frumusețe decât cu o confruntare politică. Noi ne-am obișnuit, însă, în ultimii ani cu un nivel al discursurilor publice extrem de slab, cu limbaj de mahala și injurii pe bandă rulantă. Cumva limbajul obscen și plin de ură a devenit obligatoriu în orice discuție politică, vrajba dintre participanți fiind una viscerală. Și-atunci dacă nu putem oferi o dezbatere pentru cei care au urechi să audă, de ce să o mai facem? Nicolae Iorga spunea, în ceea ce am putea numi o caracterizare exactă a societății actuale: „Surdul vorbește mai tare decât cel care aude și prostul mai multe decât cel ce înțelege”.

„Pisica” dezbaterii prezidențiale aruncată în curtea lui Klaus Iohannis va mai zgâria pe ici pe colo, iar în final se va pierde în negura altor știri ce vor „rupe” benzile galbene ale televiziunilor. Președintele se va alege, iar peste câteva săptămâni nimeni nu va mai avea timp de analize politice și dezbateri publice, fiind cu toții prinși în coșurile de cumpărături din preajma sărbătorilor.

Dezbaterile sunt o necesitate, dar să fie reale și nu parte dintr-un concurs de frumusețe