Investigația jurnaliștilor de la Recorder, prin care au arătat modul total lipsit de transparență și total părtinitor în care (își) împart și cheltuie banii publici, a făcut înconjurul internetului românesc. În doar două zile, cele 50 de minute de material jurnalistic au fost vizualizate de peste 2 milioane de ori. Două persoane și-au dat demisia în urma publicării materialului, iar surse din cadrul DNA au transmis că s-a pornit o anchetă.

Pe scurt, pentru cei la care materialul nu a ajuns, este vorba despre o anchetă jurnalistică ce s-a întins pe o durată de opt luni. Un jurnalist a reușit, folosind o identitate falsă, pretinzând că se ocupă cu atragerea fondurilor europene, să se infiltreze în rețeaua care împărțea banii publici primiți pentru restaurarea bisericilor și altor clădiri aparținând acestora. A descoperit cum „licitațiile” făcute de Biserica Ortodoxă Română sunt adjudecate încă de dinainte de obținerea finanțării, cum acestea sunt făcute „publice” doar în ziarul patriarhiei, pe care nimeni nu îl poate cumpăra, fiind distribuit doar în biserici, dar și cum în această rețea erau implicați oameni politici, afaceriști și fețe bisericești. Investigația a arătat și că statul, odată ce dă bani Bisericii Ortodoxe Române, pierde orice control asupra acestora.

Din spusele celor filmați cu camera ascunsă de către jurnalistul de la Recorder, a reieșit limpede că în fruntea rețelei de distribuție a banilor publici primiți de BOR este tocmai conducătorul bisericii, patriarhul Daniel, pe care cei implicați în rețea îl numesc – deloc ironic, fără referire la rasa de porci – Marele Alb.

E destul de grav ce se întâmplă, asta-i drept. În ultimul deceniu, doar de la Primăria Capitalei și de la primăriile de sector, BOR-ul a primit 1.3 miliarde de lei – din banii oamenilor – pentru reabilitarea sau construirea de biserici. Nu zice nimeni că nu sunt necesare, însă aceeași investigație a arătat că prețurile percepute de firmele de casă ale BOR-ului sunt umflate cu nesimțire, fără nicio frică de lege sau de Dumnezeu.

E grav, dar și mai grav este un alt aspect. Mai toate instituțiile statului, la fel ca Biserica Ortodoxă Română, are Marele Alb al său. În orice primărie mergi, cu siguranță vei găsi contracte promise încă de dinainte de lansarea procedurii legale de achiziție a unor servicii – fie ele de consultanță sau de execuție. Nu trebuie să mergem mult înapoi în timp ca să vedem cum mai toate studiile de fezabilitate sau planurile urbanistice zonale pe care privații trebuiau să le facă pentru a primi autorizații de la primăria municipiului nostru, erau făcute de către o singură firmă, cu legături strânse cu edilul de atunci.

Același lucru se întâmplă și în primăriile mai mici, dar și în alte instituții – cu bugete mai mari sau mai mici. Fiecare cu Marele Alb al său, diferă doar nivelul la care „joacă”.