Să doneze fiecare câte un bănuț, doi și încet, încet, să se strângă suma de 200.000 de euro pe care a cerut-o proprietarul. Apoi, cu aceeași eleganță aristocrată a binefăcătorilor, arădenii să treacă în grija Primăriei clădirea, pentru ca aceasta să o gestioneze cum știe mai bine. Până atunci, până când arădenii se vor scormoni prin buzunare pentru a-și salva istoria, autoritatea va renunța, desigur la dreptul de preemținue pe care îl oferă legea și îl va lăsa pe cumpărătorul secret să intre în proprietatea Teatrului Vechi. Poate el se va îndupleca și va dona, totuși, așa cum visează edilul, clădirea către Primărie, pe modelul (încă inexistent) al celor care dețin în proprietate fabrica Marta și care declarativ, prin vocea aceluiași edil, s-au trezit, exact când subiectul Teatrului Vechi a explodat, să revină, tot declarativ, cu propunerea verbală de acum un an.
Ca atare, ce sens mai au voturile date vineri pentru salvarea teatrului de aleșii USR PLUS, UDMR și PSD, sau abținerile celor de la PMP? Pierdere de timp, luptă politică. Ba chiar ce sens ar mai avea efortul celor de la USR PLUS și PSD de a convoca o ședință extraordinară marți pentru a vota pentru exercitarea dreptului de preemțiune, când primarul a decis: e prea târziu pentru Primărie să achiziționeze clădirea, dar e momentul numai bun ca arădenii să o cumpere. De la indiferent ce proprietar o avea, atunci când s-or strânge banii. Pentru că, nu-i așa, Primăria Arad nu „lucrează” cu banii arădenilor, sau – dacă chiar cu ei lucrează – sigur nu o face pentru astfel de dorințe. Altfel stă treaba cu banii arădenilor – pardon, banii Primăriei – când vine vorba de pus stâlpișori, trasat marcaje și schimbat muzica din turn.
Pentru că un subiect ca achiziționarea Teatrului Vechi nu are acoperire electorală suficientă și nici utilitate publică dovedită, încercarea de a convinge proprietarul să doneze ar trebui să revină, credem noi, tot arădenilor (pe zi, câte un dornic de salvarea istoriei l-ar putea suna pe posesorul teatrului), așa cum ar fi posibil ca și alte treburi ale urbei să fie realizate, cu rândul, de către arădeni sau, dacă nu cu rândul, la comun. Treburi care ar trebui făcute pe banii arădenilor, dar nu cu cei din buget, pentru că pentru aceștia e prea târziu. Pentru ei și pentru Teatrul Vechi.
Să sperăm că arădenii se vor mobiliza rapid și vor aduna cei 200.000 de euro, pentru că altfel riscă să fie puși să cumpere cărămizile Teatrului Hirschl, așa cum în trecut au „cumpărat” bucăți din gazonul stadionului Neuman.
adriana.barbu@informmedia.ro
Trimite articolul
X
Skywalker says: Bibart se spala pe maini cât dispreț demonstreaza față de aradeni.
Problema e ca daca ar cumpara-o ar trebui sa puna atarnatorii din primarie la treaba sa o renoveze.
Iar subscripția asta publica e un gest de decredibilizare a societății civile aradene in speranța ca va demonstra ca aradenilor nu le pasă. Aradenii si-au aratat solidaritatea in proiecte mult mai importante cum a fost renovarea secției de pediatrie a spitalului judetean.
Ia sa doneze PNL Arad cei 200 de mii € ca e plin de milionari mufati la bugetul local.
Pentru CET cum sau putut aloca bani in fiecare luna desi nu aveam buget?
Cladirea va ajunge la privat iar primaria nu va putea so exproprieze din moment ce a refuzat sa o cumpere, proprietarul no va vinde ci va astepta sa cadă un perete moment in care va cere o expertiza care va demonstra ca e pericol public si nu mai poate fi consolidată astfel va primi in instanța autorizația de demolare sa poată construi un hotel sau orice dorește acolo e practica folosită la București sigur va functiona si la Arad.
Catalin says: Stimata Adriana Barbu, felicitari pentru articol. Ramaneti singurul condei lucid si profesionist de la aradon.
In ce priveste subscriptia publica , il rog , pe aceasta cale, pe domnul primar Bibart sa puna bani si pentru mine si ii dau eu mai tarziu, cand ne-om vedea, prin oras. Ii multumesc anticipat pentru ca e atat de preocupat de cultura aradeana.
Galatus says: Fraierilor care va holbați la ruina asta și plingeti🤪 Lăsați dezvoltatori imobiliari la treaba, se știu bine se cunosc și pot sa facă echipa. Eu zic mai bine sa o cumpere ei prin diverse trocuri apartamente la schimb, indiferent unul la Oradea altul la București, Cladirea sa fie renovata și predata la cheie primariei dacă mai doresc sa obțină autorizati acesti dezvoltatori imobiliari in Arad. Cu condiția sa o folosească și ei dezvoltatorii GRATUIT la expunerea unor posibile proiecte imobiliare, un fel de tirg de locuințe cu alte cuvinte. Dezvoltatori la treaba 😜sau preferați sa renovati la Rahova, Gherla sau Margineni?
Anonim says: D-lui primar Bibart: mi-a cazut restul de la paine, 50 de bani sub tejghea la Lidl, rog sa mergeti sa-i recupetati si sa-i treceti in contul pt. teatrul vechi.
alugoj lugoj says: aveti dreptate. jos cu nesimtitii ce ne conduc de 30 ani. jos gunoaie ce sunteti
aradean says: Nesimtitii parveniti din gruparea Mafiota Falconeti – Bibart sfideaza in continuare populatia orasului si distrug totul doar sa poata mai mult sa fure
coman sava says: 6000 euro pe o bancă pe care dorm boschetarii, și se cacă păsările, și nu se găsesc 200000 pentru o clădire de patrimoniu, o clădire cu un bogat palmares cultural, o clădire care după renovare va putea găzduii spectacole și evenimente culturale, chiar dacă așa zișii -etili sunt majoritatra NON VALORI ȘI NON CULTURĂ.
NICU says: Oarecum ciudata treaba aceasta cu cheta , avand in vedere ca municipalitatea face risipa de bani pe tot felul de proiecte fanteziste iar cand e vorba de recuperat o particica din istorie , nu , nu si nu , nu vor sa plateasca .Daca proprietarul nu vrea sa o doneze -e decizia lui si gata iar ceea ce spune primarul e un fel de santaj , mai pe ocolite dar tot santaj e.Apropo de ce nu isi doneaza bibart averea pentru statul roman, e patriot nu?de ce nu o doneaza?Au fost persoane foarte bogate care si-au donat toata averea .
bubi ne says: ba frate da nu o punem pe cristina bibart de la zona libera curtici care e tot a aradenilor si isi doneze salarul pana cumparam cladirea?
nowhereman says: Ieri s-a desfășurat încă un episod din telenovela tragicomică “Maimuța la teatru”, pardon, “Ursul la teatru”. Față în față cu dușmanul scriitor Schwartz, care a scris mai multe cărți decît a citit el, ursulețul Bibi și-a întors buzunarele goale pe dos și a adoptat mina aceea de baiat sărac de la țară care are voință dar n-are putirință. Cum sa dea el din banii strânși cu sudoare și lacrimi din taxele plătite de noi atâta purcoi de bani la un ticălos de apropitar când mărețe lucrări sunt de înfăptuit în magnificul nostru oraș. Asfaltări la prețuri triple, locuri de joaca penntru copii așijderea, studii de fezabilitate inutile pentru investiții fantomă, bașca fapte de cultură numite Festivalul berii, catlanelor, paradaicilor. Urmeaza să facă și o ediție specială a Târgului de Fete de la Găina pe ștrand, să ajute la revitalizare.Iar CET-ul mai are atâtea subvenții de înghițit.
De fapt, niciodată și nimeni din Primăria Aradului nu a avut intenția de a face o asemenea risipă. Numai noi, în naivitatea noastră, am crezut că vreun moment acești pitecantropi care ne administrează vor avea un moment de luciditate și , de rușine, vor acționa chiar în interesul unora dintre amărâții cetățeni ai urbei. O iluzie. Maimuțele, urșii și chiar pitecantropii nu au mustrări de conștiință. Pot avea în schimb conturi bancare.
