Slujbaşul cu pricina se ascundea sub titulaturi precum „colectivul prelucrătorilor prin aşchiere”, „un grup de oameni ai muncii de la uzina cutare”, şi altele de acest gen. Individul cu pricina ştia cu exactitate orice eveniment, cât de mărunt ar fi fost- evident, pozitiv- iar contribuţia tovarăşului şi a partidului la petrecerea lui trebuia neapărat evidenţiată, altfel era jale.Pentru orice tip de eveniment avea şabloane de telegrame, scrisori, mesaje.
Acei slujbaşi nu au dispărut, ci, dimpotrivă, s-au înmulţit, numai că astăzi nu îi mai scriu tovarăşului din partea colectivelor, ci respectă ad literam ce le porunceşte tovarăşul să transmită opiniei publice, pentru a-i folosi lui. De pildă, Avocatul Poporului a declarat că este asaltat de către cetăţeni, din ţară şi din străinătate, care îi cer, în scris, să ceară Curţii Constituţionale să declare neconstituţionale mandatele tuturor parlamentarilor români. De ce ? Pentru că, spun „colectivele de oameni ai muncii”, aceştia nu s-au supus voinţei poporului, care, la referendum, a cerut reducerea numărului de parlamentari.
Colective de oameni ai muncii au exitat şi în ianuarie, în Piaţa Universităţii, având sarcina să ţipe din toţi bojocii că românii nu mai vor să audă de politicieni, pentru că toţi sunt la fel, toţi fură şi mint, aşa că nu cumva să vină cineva să pună în locul pedeliştilor tot politicieni. Asemenea „colective” vin şi vorbesc în numele tuturor intelectualilor din România, pretinzând că doar cine este de partea lor este cu adevărat intelectual. Mai exact, de partea tovarăşului, care le dictează textele de importanţă capitală, pentru ca, apoi, el să poată cere respectarea voinţei oamenilor muncii, intelectualilor, românilor din diaspora etc.
Citiți principiile noastre de moderare aici!