Scurta declarație cuprinde atât adevăruri cât și neadevăruri. Prima propoziție, prima minciună, în sensul că nu el ia decizia dacă va fi propulsat la candidatură, ci de șefii lui de la Bruxelles și Berlin, cei care l-au trimis la momentul oportun în România să le servească interesele, să stopeze ascensiunea României. Sarcini de care s-a achitat cu brio, instalând acel jalnic guvern marionetă alcătuit din așa ziși tehnocrați, în fapt, niște trepăduși la cancelariile europene.

Dealtfel, imediat după aceea, indirect, corectează minciuna: „În primul rând, o eventuală decizie depinde de multe lucruri”. Exact ce spuneam, practic, recunoaște că nu el ia decizia. Ar putea, eventual, să o facă, dacă, peste capul șefilor săi de afară, s-ar aventura să candideze independent. Apoi, care sunt acele „ multe lucruri” de care depinde decizia mai marilor mahări care îl păpușeresc? În primul rând, Merkel și compania trebuie să decidă dacă merg mai departe cu Iohannis, dacă acesta are șanse să câștige și, desigur, dacă nu cumva acesta a schimbat tabăra, trecând de partea americanilor. Un element esențial în bătălia surdă care se dă între America și UE, între SUA și Germania, în special.

Nu cumva finalul declarației este o atenționare pentru Klaus, un text pe care Dacian Julien l-a primit și l-a memorat, pentru a-l transmite în public? Ce zice Cioloș? Că în 2019 România are nevoie de un președinte democrat, care să apere valorile și instituțiile democratice. Adică, Herr Klaus nu mai corespunde, pentru că nu a apărat-o până în pânzele albe pe Luluța, tartorul DNA, pentru că a promulgat o serie de legi importante promovate de PSD-ALDE? Cum vine asta, cum își permite Klaus să-și schimbe, peste noapte, numele din Merklaus în Trumklaus? Mai ales, cum și-a permis să spună că el respectă Constituția, în loc să haștag reziste până în pânzele albe, mergând cu pieptul gol în mijlocul „societății civile”, care i-a cerut să nu respecte deciziile Curții Constituționale, pentru că aceasta nu reprezintă nimic, pe când ei sunt poporul?

Așadar, nu este exclus ca Dacian Cioloș să fie preferat lui Klaus Iohannis, dar pentru aceasta așa zisa unificare a dreptei trebuie să meargă pe repede înainte, iar alianța electorală România Împreună- USR sau noul partid rezultat în urma unei fuziuni a celor două forțe să reușească să treacă binișor pragul de 5% la alegerile europarlamentare. Desigur, nu este exclus ca „Daciada” să fie doar o perdea de fum, pentru ca Dacian să tragă maximum de profit din viitoarea unificare a dreptei.