Un scurt citat din expozeul d-lui Fota: „Astăzi asistăm la o recrudescenţă a mişcărilor anti-occidentale, generate de aceleași două motive din totdeauna.Atât în intern, cât şi pe plan internaţional avem indivizi, grupuri de interese, chiar ţări, care pierd de pe urma actualului proces de occidentalizare. Ei pierd bani, putere şi influenţă politică sau geopolitică. De aceea, se şi opun, încercând diluarea procesului de occidentalizare sau chiar reversarea lui”. Mare dreptate are, numai că domnia sa, când vorbeşte despre ţări care se opun, se referă la Rusia, care, vezi, Doamne, s-ar face luntre şi punte ca România să nu se occidentalizeze, când, de fapt, împotrivirea este mult mai acerbă din partea Olandei, Germaniei şi altor ţări occidentale. Acestea nu au niciun interes ca România să cuteze să se aşeze la masă, ci preferă ca ea să fie un veşnic valet supus şi obedient, pentru ele este mult mai profitabilă o colonie, folosită pe post de cobai, groapă de gunoi, poligon de încercare, decât un partener cu drepturi egale.

Cât despre indivizi şi grupuri de interese, ce să mai vorbim, în proporţie de 99% sunt occidentale, ne dau lecţii de democraţie şi economie ca să ne poată jefui cât cuprinde. Aşadar, d-le Fota, nu cumva spuneţi doar partea de adevăr a vocii pe care o slujiţi, din calitate de ecou? După ce aţi fost ecoul celuilalt preşedinte, Ion Iliescu, acum aţi devenit ecoul lui Merklaus, un neamţ care, ca orice neamţ, slujeşte interesele Germaniei, sub masca de preşedinte al României. E drept, şi cealaltă voce pe care aţi reflectat-o, în calitate de ecou, slujea în mare parte interesele Moscovei, dar parcă avea curajul să ceară stăpânului să lase şi României o parte de decizie în folosul ei. Pe când Merklaus nici măcar în vis nu îşi permite aşa ceva, nu face parte din fişa postului, de la care nu se abate niciun milimetru.

Într-adevăr, după cum spune dl Fota, avem noi, românii, o genă antioccidentală, dar aceasta nu înseamnă că nu suntem europeni. Suntem, dar toată istoria noastră este presărată cu tragedii cauzate de perfidia şi cameleonismul Occidentului, care astăzi se manifestă mai pregnant ca oricând. Dacă rămânem la periferia Occidentului, nu este pentru că aşa vrem noi, ci pentru că aşa s-a bătut palma între Moscova, Berlin şi Washington.Din fericire, există o mică şansă, aceea că Washingtonul nu îşi mai permite să mimeze dragostea faţă de principalul său duşman, Germania, iar România are ocazia unică de a trage profit din aceasta. Nu devenind duşman al Uniunii Europene şi al Germaniei, ci folosindu-şi atu-urile, aşa cum o face hulitul premier al Ungariei. Hulit tocmai pentru că nu este nici al Moscovei, nici al Berlinului, ci al Ungariei. Este, oare, cineva al României?

„Relaţiile României cu Rusia nu se decid la Bucureşti, ci la Berlin şi Washington, în înţelegere cu Moscova”