Construit pe baze atipice și adoctrinare, dar îmbibat de naționalism, partidul lui Macron a fost repede adoptat ca taur de prăsilă, în dauna deja nepopularilor populari, din pumnul Kabesist al Angelei Merkel. Nu doar reînvierea conceptului lui De Gaulle-Europa națiunilor- ci, mai degrabă, repudierea politicilor de austeritate ale PPE, promovate exclusiv în beneficiul Germaniei, fac din mișcarea lui Macron un catalizator al sentimentelor proeuropene. Un europenism care nu cere nimănui să-și renege rădăcinile, nu poruncește nimănui să adopte, forțat, valorile altora, renunțând la ale sale. Vorba lui Omar Khayyam, preluată de către Adrian Păunescu: „a altoi nu înseamnă a falsifica rădăcina”

Nu am nici cea mai mică îndoială, războiul Grindeanu-Dragnea se va termina cu victoria teleormăneanului, dar prelungirea lui își va atinge scopul, consacrarea partidului „Pro Patria”, avându-i la cârmă pe Ponta, Grindeanu și Daniel Constantin. Replica românească a partidului „En marche!” se va naște direct pe holurile Parlamentului României, ca partid parlamentar. Întrebarea firească: a provocat Grindeanu criza, pentru a o folosi la o fastuoasă lansare a partidului de tip Macron? Răspunsul este simplu: criza nu a declanșat-o Grindeanu, ci Dragnea. Părerea mea, la comanda sistemului, care a concluzionat, după 27 de ani, că unealta PSD este uzată și contraproductivă, așa că are nevoie de alta. Ca atare, și-a chemat la ordine slujbașii- Dragnea, Ponta, Grindeanu, plus ucenicul Daniel Constantin și le-a spus ce și cum să facă. Fără îndoială, marele perdant este Liviu Dragnea, care, în loc să rămână la butoane, trebuie să se mulțumească cu scăparea de pușcărie și lăsarea la vatră, pentru a-și rumega liniștit averile dobândite. Singura necunoscută în acest sistem de ecuații este Iohannis. Va rămâne în slujba lui Merkel, sau va prefera să o trădeze, pentru a-și asigura al doilea mandat? Înclin spre a doua variantă.