Ştirea că USR se gândeşte să-l susţină pe Dacian Cioloş la alegerile prezidenţiale din 2019 a neliniştit-o pe Alina Gorghiu, care s-a pus să turuie despre necesitatea ca opoziţia să se coaguleze, să aibă un candidat unic, adică Iohannis. Poate că este într-adevăr speriată sau poate că vorbeşte doar pentru că aşa se cuvine, dar ştie că zvonul este doar pregătirea de artilerie pentru lansarea partidului lui Dacian Cioloş. Partid care, doar naivii nu ştiu acest lucru, va fuziona cu USR, iar Dacian Cioloş va deveni preşedintele noului partid, indiferent că numele acestuia va rămâne USR sau va fi doar un pic modificat, pentru a şterge amintirea lui Nicuşor Dan.

Nu am nici cea mai mică îndoială că viitorul partid condus de Cioloş va intra într-o alianţă cu PNL, iar la prezidenţiale îl va susţine pe Iohannis. Ameninţarea cu candidatura lui Cioloş este menită să-i ofere lui Cioloş şi partidului său (cel format după fuziunea cu USR) o poziţie cât mai puternică în arhitectura viitoarei alianţe a dreptei. Îndrăznesc să spun că Dacian Cioloş nu va accepta mai puţin decât paritatea. Dacă PNL va fi în continuare la dispoziţia lui Iohannis, liberalii nu vor îndrăzni să crâcnească, ci se vor supune, iar Ludovic Orban, dacă va cuteza să se distanţeze de prezident, se va confrunta cu cea mai mare hemoragie de parlamentari şi lideri locali, cu tot cu organizaţii, spre partidul lui Cioloş.

Desigur, există şi posibilitatea ca europenii, în frunte cu fuhrerul Merkel, să nu-l mai susţină pe Iohannis pentru al doilea mandat, fie pentru că toate calculele arată că un candidat serios şi puternic al PSD-ALDE l-ar bate la funduleţ, fie pentru că mahării Uniunii sunt teribil de dezamăgiţi că Merklaus s-a lăsat bătut pe umăr de către Trump. Iar, în consecinţă, au decis să-l schimbe cu Cioloş, care sub nicio formă nu ar trăda „cauza unională” în schimbul unui hamburgher şi a unei sticle de Coca Cola.

Dacă ar fi aşa, sunt convins că ar şti şi Iohannis şi, pe ultima sută de metri ar anunţa că nu mai candidează, după care, la scurt timp, ar primi o funcţie babană- mult mai bănoasă decât Preşedinţia României- la una dintre multinaţionale sau în staff-ul Uniunii Europene. Iar PNL, desigur, va accepta „cu mândrie” să defileze sub steagul lui Cioloş. Este doar un scenariu, alimentat inclusiv de faptul că Ludovic Orban nu a scos un cuvinţel despre zvonurile privind delimitarea PNL de Iohannis. În acest caz, nu mai este vorba despre pregătirea de artilerie doar pentru creşterea viitorului partid al lui Cioloş, ci chiar pentru propulsarea acestuia în postura de candidat al dreptei la prezidenţialele de anul viitor.

Este posibil ca mahării Uniunii Europene să fi decis să-l schimbe pe Merklaus cu Ciorkel”