Măria: domnu primaru, ce bughigăii mei ai făcut că nu mi-ai dat ajutoru social, trăbă să viu aci să-mi ridic poalele în cap ca să mă bagi în samă?
Primarul: Mărie, tu știi că te stimez și te respect, încă de pe vremea când furam căpșune și cireșe de la Nae a lui Zăpăcitu, știi că ți-am dat mereu ajutorul social, dar s-a ivit o problemă, nu mai am bani la buget, că trebe să-i dau la alții, că mă obligă legea.
Măria: Cui trăbă să dai, mă?
Primarul: unu la mână: lu Ghiță Mototol îi dau 17 milioane, că a fost primar în 1990.
Măria: Tune dracu-n el, cum să-i dai banii mei la bagabondu ăsta, care i-a dat pământu lu tata golanului de Petre a lu Mărunțelu? Adică, io, care nu l-am votat, să-i plătesc pensie specială?
Primarul: Mărie, asta-i legea, io nu am ce să fac, trebuie să-i dau. Tot 17 milioane trăbă să-i dau lui Țițimoc.
Măria: Tu ești chiar lud, de ce să-i dai lui Țițimoc, care stă pă dunga șanțului, duhănește și bea răchie?
Primarul: O fost, în 1992, vițăl primar, că așe o ieșit la negocieri. Tăt așe, le dau pensie specială la tăți care or fost primari sau vițăl primari, inclusiv-vezi, Mărie, ce cult sunt, știu și cu inclusivu- lu belitoru dă animale, chiar dacă tătă viața lui n-o făcut altceva decât să belească. Așe or decis parlamentarii noștri, pă care și tu, Mărie, i-ai votat.
Mărie: I-o votat dracu, tune dracu-n ei să tune ! Tu să-mi dai amu ajutoru social, că, dacă nu, mă duc până la Bruxelles ! Să văd io ce spune madam Merkel că tu îmi iei ajutoru social ca să dai la prăpădiți!
Primarul: Taci, Mărie,
Mărie: Auzi, io nu știu prea bine engleza, ai spus taci mi sau taci mă?”
Sigur, este un dialog imaginar, dar vă asigur că problema este cât se poate de reală, un căruțaș care ,prin jocul politic, a ajuns viceprimar, îți râde în nas și tu trebuie să-l plătești, să-i dai pensie ! De râsul curcilor.
„Am ajuns să plătim incompetența, să subvenționăm nulitățile care nu știu altceva decât să fure”
Citiți principiile noastre de moderare aici!