Corabia lui Piţurcă s-a scufundat

Cunoaştem destule cazuri în care echipe
cotate cu şansa a doua au izbutit să se
impună. De aici, speranţele noastre că
poate, poate… Speranţele s-au transformat
însă, repede, în deziluzie,
obligându-ne să ţinem cont de
evidenţe.

Şi ce ne spun evidenţele? Că fotbalul
românesc este în declin. Echipele din Liga
I sunt foarte modeste. Faptul că toate cele cinci
cluburi, aliniate la startul Cupei UEFA, au fost
măturate din competiţie din primul tur,
vorbeşte de la sine de precaritatea fotbalului
românesc. „Naţionala” s-a
subţiat vizibil – vezi evoluţiile anoste ale
„tricolorilor” la Turneul final al
Campionatului European. Avem tot mai puţini
jucători la marile cluburi din Europa. Mai trebuie
să constatăm că în
„unsprezecele” campioanei CFR Cluj abia
găsim vreo două trei nume
româneşti, sau că echipele
româneşti sunt invadate de prea mulţi
fotbalişti străini mediocri.

N-o să fac aici o analiză a stării
fotbalului românesc. Nu o vor face, şi nu
vor lua măsuri nici măcar cei care ar avea
responsabilitatea să o facă. Cel mult, vor
aduce un alt antrenor la cârma corabiei care ia
apă. Sigur, înlocuirea lui Piţurcă
se impune. Omul şi-a arătat limitele. Nu
ştie decât lecţia apărării.
Cum schimbă registrul, cum joacă mai ofensiv,
cum vine dezastrul. Aşa s-a întâmplat
cu Lituania, aşa cu Franţa, aşa acum, cu
sârbii. L-am crezut, pe rând, prudent, apoi
fricos. Nu, atât poate. Le-a cerut
jucătorilor să joace „ca
disperaţii” şi aşa au jucat! Ioc
organizare, ioc luciditate.

Schimbări se impun şi în criteriile de
selecţie. Să le mulţumim celor
uzaţi. Să ne căutăm portar care
să nu stea încremenit pe linia porţii.
Să ne întrebăm dacă putem conta
într-adevăr pe
„fiţoşii” Mutu şi Chivu.
Să folosim meciurile următoare pentru a
construi şi roda o altă echipă. Asta
presupune curaj, dar câştigă doar cine
îndrăzneşte.

Tristan Mihuţa