…şi nu se ştie când va reporni. Nu se încumetă nimeni să înainteze un termen. Nu poate garanta nimic. Cu peste 150 000 de bolnavi, peste 5 000 morți și 122 state ale lumii afectate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat pandemie de Covid-19. Iar sportul s-a oprit în loc. Pentru întâia oară după al doilea război mondial. Pentru că siguranţa oamenilor e mai presus de orice, iar limitarea răspândirii Coronavirusului este cea mai bună metodă de prevenţie.

Rând pe rând, 43 de campionate de fotbal au fost suspendate, NBA-ul baschetbalistic şi „Marele Circ” din Formula 1 au luat pauză, turnee de tenis cu vechime de zeci de ani au fost anulate, iar importante competiţii din lumea sportului, amânate. Totul pentru ca expansiunea acestui virus perfid care a făcut deja mii de victime, Italia fiind ţara cea mai afectată de pe Bătrânul Continent, să fie limitată.

UEFA va lua marţi o hotărâre istorică. Se merge pe două scenarii: amânarea Campionatului European de fotbal pentru toamna acestui an sau pentru 2021. Champions League şi Europa League vor avea parte, cel mai probabil, de Final Four-uri fără spectatori, undeva în luna mai. Doar Comitetul Internaţional Olimpic îşi păstrează nota uşor optimistă, mizând pe faptul că Olimpiada de la Tokyo se va desfăşura conform programului. Chiar dacă Flacăra Olimpică și-a schimbat traseul din cauza pandemiei de coronavirus – trebuia să treacă prin Grecia însă planul a fost abandonat pentru a nu atrage grupuri importante de oameni pe care să-i expună la riscuri.

Şi la noi, în România, sportul a îngheţat. Nu s-a mai întâmplat asta din anii războaielor. Cu o excepţie, în 1986, când fotbalul a primit o săptămână de vacanţă după dezastrul de la centrala nucleară de la Cernobîl.

Trăim vremuri şi momente grele. În care responsabilitatea şi civismul ar putea pune în genunchi virusul. Iar printre primii care au înţeles acest lucru sunt chiar cei din lumea sportului. Şi ne amintim de vorbele prozatorului şi dramaturgului Liviu Rebreanu: „Un sportiv adevărat e un cavaler în toate manifestările vieţii”. Depinde de fiecare din noi. Dacă suntem responsabili, atunci avem șanse mari să depășim această stare, să ne protejăm sănătatea și să-i protejăm pe cei apropiați. Şi să aşteptăm, încrezători, ca viaţa şi sportul să reintre în normal…