Suntem expuși la informații menite să ne perturbe liniștea, să ne facă să ne gândim la diferite ipostaze, să ne construim scenarii mai sumbre sau mai optimiste, să ne facem provizii în cămară ca să nu murim… de foame. Frica este o emoție firească, cea mai puternică pe care o resimțim, benefică pentru că ne ajută să fim vigilenți și pentru că ea a contribuit dintotdeauna la supraviețuirea speciei umane. Doar că atunci când fricile noastre se cumulează cu fricile altora, aceste emoții de angoasă pot crește în intensitate atât de mult încât ajung să devină omniprezente și incontrolabile, îmbibă existența noastră de zi cu zi și se transformă în stări de anxietate.

Ceea ce mă pune tot mai mult pe gânduri este însă intensitatea cu care această frică își pune amprenta pe viața copiilor noștri. Informațiile primite la școală, modul în care aceste informații sunt transmise și receptate de copii influențează mult percepția lor despre situația actuală și poate intensifica excesiv frica lor de moarte. Felul în care un copil se raportează la o situație de viață, respectiv cât înțelege din aceasta, în cazul de față, din amenințarea reprezentată de Coronavirus depinde foarte mult de vulnerabilitățile și de vârsta acestuia. Nu cred că dintre copiii care frecventează vreo instituție de învățământ, mai există vreunul care să nu fi auzit de acest virus. Vă îndemn să vorbiți cu copiii voștri despre ceea ce se întâmplă în lume și în mediul vostru de viață, verificați prin întrebări simple ce au înțeles ei despre această epidemie. Încercați să vă dați seama în ce măsură sunt speriați și dacă observați comportamente neobișnuite, de genul spălatului de mâini la intervale foarte scurte sau folosirea sistematică a dezinfectantului pentru mâini, dorința de a purta mască la școală, evitarea colegilor și a prietenilor fără vreun motiv pertinent, refuzul brusc de a merge la școală, străduiți-vă să liniștiți copilul, explicându-i despre modul de transmitere a virusului și despre utilitatea unui comportament de prevenție fără a cădea însă în extrema compulsivității. Străduiți-vă să aflați ce îl neliniștește cel mai mult și întrebați-l de ce ar avea nevoie să se simtă în siguranță.

În cazul în care copiii vor vedea că voi, părinții, sunteți calmi și siguri pe situație, fără a accentua falsa sau reala amenințare și lor le va fi mai ușor să gestioneze această nouă provocare. Cu cât reușiți să diminuați frica din voi, cu atât va scădea frica în copiii voștri. Nu uitați, ei sunt barometrul emoțiilor și comportamentului vostru.

„Vă îndemn să vorbiți cu copiii voștri despre ceea ce se întâmplă în lume și în mediul vostru de viață