Aceste gânduri mă apasă de câteva săptămâni încoace, de fiecare dată când mintea îmi amintește că ziua începerii cursurilor se apropie galopant. Ieri am participat online la prima ședință cu părinții și am ajuns la aceeași concluzie: este bine să ne pregătim pentru incertitudine și să ne antrenăm flexibilitatea pentru ca să putem face față schimbărilor de situație ivite instant. Se poate întâmpla ca școala să înceapă în regim normal, iar cursurile să se mute, de la o zi la alta, în spațiul online. Cu atât mai mult, vă sugerez să vă pregătiți și copiii pentru un altfel de început de școală, unul mai puțin festiv, dar cu mai multre reguli de igienă de respectat. Primii pași făcuți spre clasa pregătitoare nu sunt întotdeauna cei mai ușori. Teama de necunoscut, separarea de părinți, presiunea resimțită de copii pentru a face față așteptărilor venite din partea noastră, a părinților sau a bunicilor îngreunează primele zile de școală.

Pe când acum doi ani scriam despre lacrimile vindecătoare ce însoțesc prima zi de școală (https://www.facebook.com/gabriella.gujdar/posts/1988472311205487), îndemnându-vă să vă lăsați copiii să plângă și să o faceți și voi dacă simțiți nevoia, acum vă îndemn să încercați să creați o poveste pentru acest altfel de început, mai cu seamă pentru copiii care pășesc în clasele pregătitoare. Spuneți-le că deși va trebui să poarte măști, se pregătesc să calce pe un tărâm magnific, unde vor ajunge să afle multe lucruri interesante despre lume și se vor juca cu alți copii de seama lor. Spuneți-le că va trebui să respecte și niște reguli, asemenea unor jaloane printre care trec cu bicicleta și nu au voie să le răstoarne, pentru a ajunge cu bine la capătul pistei, iar mai apoi să se întoarcă la linia de start, pentru că doar așa pot câștiga concursul.

Ceea ce vor înțelege copiii voștri despre acest altfel de început de școală, în momentul de față depinde foarte mult de convingerile voastre legate de boală şi sănătate. Reușind să vă astâmpărați anxietatea legată de Covid și de o eventuală răspândire mai accelerată a virusului în mediul școlar, veți reuși să le transmiteți copiilor voștri curajul de a lua viața în piept și încrederea că ei se află într-un loc sigur în care se vor descurca de minune. Deși această situație este departe de normalitate, este bine să o privim ca pe o normalitate tranzitorie și să încercăm să păstrăm în minte imaginea vieții în care libertățile nu ne erau îngrădite peste măsură, pentru ca atunci când vom putea să ne bucurăm din nou de ele, să le putem scoate cu ușurință din sertarele memoriei.