În primul rând, am devenit mai atentă la cuvintele pe care le folosesc în viața de zi cu zi și la tonul vocii. Datorită tensiunilor și frustrărilor pe care le acumulăm în contexte de restricție, simțurile noastre devin mai ascuțite și este posibil să ne raportăm semnificativ mai sensibil la mesajele care ajung la noi din partea membrilor de familie, ba, mai mult, să acordăm semnificații complet noi unor cuvinte, interjecții până acum percepute ca banale.

Inițial din comoditate, am învățat să îmi identific mult mai clar și corect nevoile și am devenit mai cumpătată în aprovizionare. Din cauza restricțiilor de deplasare și a inconvenientelor legate de acestea – obligativitatea de a completa declaraţii și de a purta măști, de a-mi dezinfecta mâinile în repetate rânduri – mi-am format obiceiul, ca înainte de a ieși la vreun magazin, să mă întreb dacă chiar am nevoie de lucrurile pe care vreau să le cumpăr. Nu o dată s-a întâmplat să îmi rarefiez lista sau să amân pe o altă zi plecarea la cumpărături, mulțumindu-mă cu ceea ce se mai găsea prin casă sau făcând apel la puțină creativitate culinară.

Am devenit mai atentă la mine, la ce se întâmplă în interiorul meu, atât la nivel corporal, cât și la nivel de gânduri și emoții. După primul șoc de a nu mai putea socializa în forma obișnuită, ceea ce includea și practicarea sportului la sală, încet-încet am reușit să îmi creez o rutină, chiar dacă nu zilnică, de a practica yoga și de a face exerciții de tonifiere acasă. Și am constatat că nu e cu nimic mai rău decât la sală, este doar altfel și, dacă reușim să ne găsim o motivație personală concretă, ne va fi mult mai ușor să ne alocăm timp și eneregie pentru mișcare.

Nu în ultimul rând, mi-am schimbat anumite perspective. Fiind uneori martor auditiv la desfășurarea cursurilor școlare online, am învățat să observ comportamentele și reacțiile copiilor mei, din alt unghi: în raport cu colegii și prietenii lor. Sunt extrem de recunoscătoare pentru acele momente de manifestare autentică a lor, când făcând abstracție de prezența mea sau uitând să închidă vreo ușă, mi-au oferit posibilitatea să recepționez limbajul specific convorbirilor caracteristice „găștii”.

Toate acestea mi-au devenit o valiză plină de resurse valoroase la care voi putea apela în orice altă situație asemănătoare care ar putea să mă pună la încercare în viitor. Voi cu ce resurse v-aţi îmbogățit?

„Datorită tensiunilor și frustrărilor pe care le acumulăm în contexte de restricție, simțurile noastre devin mai ascuțite