Ce mai, s-au comportat ca niște vechili, atât ei cât și reprezentanții celorlalte ambasade cu pretenții de diriguitori a tot ce mișcă pe plaiul mioritic. Deîndată ce au demarat procedurile pentru instalarea noului Guvern, ambasadele nu au zis nici pâs. Ambasada SUA, unde, în sfârșit, există un ambasador, nu vreun infractor de duzină american, trimis la București drept pedeapsă pentru că a făcut prostii, a strălucit prin absență. Am scris, la acel moment, că între Germania și SUA s-a încheiat un armistițiu în bătălia pentru acapararea României, bătălia urmând să se dea în 2016, la alegerile parlamentare, iar tăcerea prelungită a ambasadelor exact asta însemna.

Abia după ce Guvernul Cioloș a trecut de Parlament, ambasadorul SUA, Hans Klem, iese la rampă, intrând în dialog cu premierul și cu președintele.Să auzi și să nu crezi, ambasadorul Americii iese cu promisiuni, nu cu amenințări și porunci, cum o făceau țuțerii cu care Băsescu avea frăție de bișnițăreală pe seama țării și avuțiilor sale. „Ca ambasador pot încuraja companiile americane să ia în considerare oportunităţile existente în România, însă acestea vor lua deciziile privind investiţiile pe baza atractivităţii mediului de afaceri din România. De aceea sunt atât de importante transparenţa, previzibilitatea şi responsabilitatea”, spune Hans Klem. Lăsăm la o parte gargara cu transparența și responsabilitatea, importantă este partea cu intrarea capitalului american, dar, mai cu seamă, pasajul în care se arată că , legat de România „SUA au trei priorităţi care sunt legate: promovarea securităţii, democraţiei şi prosperităţii”. Pe șleau, doar America poate garanta integritatea și securitatea României, în timp ce Uniunea Europeană vrea doar dreptul de a putea decide, pe plan intern, în interesul Uniunii, adică al marilor puteri care conduc UE, soarta României.

Faptul că America face curte președintelui și Guvernului este de o importanță excepțională pentru România și poate fi un moment de cotitură în parcursul României. Dacă până acum conducătorii noștri și-au umplut teșcherelele făcându-ne sclavi ai tuturor, împărțind resursele țării și sângele românilor către oricine i-a ajutat să se mențină la putere, a venit momentul să ne vindem scump, să primim un preț cât mai apropiat de cel corect. A venit momentul să vindem, dacă vrem, ceea ce avem, nu să acceptăm să ni se ia totul și să cerșim, de sub masă, un oscior din hălcile de carne pe care ni le-au luat, cu complicitatea hoților și trădătorilor sau, ca să fiu indulgent, al fricoșilor care ne-au condus până acum.

Nu îmi fac iluzii că președintele și Guvernul ar fi gata să-și dea viața pentru țară și popor, sper doar că SUA și Germania vor găsi soluția pentru România în așa fel încât aceasta să țină cont de poporul român. Suntem în situația călătorului în deșert care are o raniță plină de lingouri de aur și ar da-o pe toată pentru un pahar cu apă, pentru că altfel moare de sete. Suntem într-o conjunctură care permite bărbaților de stat ai României să cumpere apă cu un singur lingou, pentru că sunt doi posibili cumpărători. Sau, chiar dacă din zece lingouri dă opt, să nu le păstreze pe celelalte două pentru sine, ci măcar unul să-l valorifice pentru amărâtul de popor român.

„Ne-a pus soarta ca pe un cui în călcâiul marilor imperii” Dimitrie Cantemir​