Era o ştire cu conţinut „banal”: Asociaţia Agroecologia lansa, la Cluj-Napoca, în premieră naţională, un sistem original de distribuire, săptămânală, a produselor agricole direct la domiciliul consumatorului. Serviciul se numeşte „Coşul Ţărănesc” şi este „un sistem echitabil de distribuţie de produse ecologice şi tradiţionale”, pe bază de abonament, şi vizează transformarea consumatorului într-un actor responsabil de actul de cumpărare şi de consecinţele acestuia. Emblema „ecologic” deosebeşte toate aceste produse de cele convenţionale, comercializate în România.
Ce mi se pare demn să ne reţină atenţia în această ştire, dincolo de faptul că se încearcă promovarea produselor ecologice? Faptul că producătorii agricoli din ţara noastră au înţeles că trebuie să se asocieze şi, mai mult, chiar au început să se unească sub diferite forme. Drama asocierii forţate a ţăranilor români în cooperativele agricole de producţie, deposedarea acestora de dreptul de proprietate asupra pământului şi asupra produselor, au sădit în mintea agricultorului român repulsia faţă de orice formă de asociere.
În realitate însă, asocierea micilor producători este o condiţie sine qua non, esenţială pentru a supravieţui şi pentru a avea profit în competiţia agricolă. Asemenea forme asociative sunt frecvente în străinătate şi, de aproape un secol, îşi probează eficienţa. Şi nu e vorba doar de a lucra pământul în sistem „cooperatist”, ci şi de valorificarea recoltelor, a produselor agricole.
Sunt 20 de ani de când micii producători agricoli, de la noi, nu reuşesc să-şi vândă produsele – laptele, carnea, cerealele, vinul etc. – sau, dacă le vând, sunt jecmăniţi de angrosişti, le dau pe nimica toată, ies în pierdere şi devin falimentari. Este, mai mult ca oricând, vremea asocierii agricultorilor sub diferite forme. De aceea, exemplul de la Cluj, sau cel de la Arad, de zilele trecute, cu „Arădeanca”, asociaţia producătorilor tradiţionali, merită să nu fie trecute cu vederea.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!