Imaginați-vă o lume fără jurnalism

Fără jurnalism, suntem toți mai săraci. Iar fără jurnalism local, comunitățile știu mai puține despre viața lor, și fiecare dintre noi ia decizii mai proaste. Sunt convinsă că mulți dintre cei care au citit aceste fraze simt nevoia să mă contrazică. Avem în jurul nostru atât de multe exemple de jurnalism prost făcut, înregimentat politic, toxic, care se uită la scandal și nu la interesul cetățeanului, încât este tare ușor să uităm la ce ne folosește jurnalismul.

Într-o perioadă în care ne luăm informațiile „de pe net” sau „de pe Facebook”, când orice material jurnalistic care nu ne place primește imediat eticheta de „fake news”, jurnaliștii și jurnalismul par a fi ceva din trecut. Cu toate acestea, încă avem nevoie ca cineva să verifice informațiile, să le pună în context, să întrebe autoritățile, să le tragă la răspundere. Un studiu publicat în 2018, în Statele Unite, arată că, acolo unde au dispărut ziarele locale, cheltuielile publice au crescut iar comunitățile au devenit mai puțin implicate civic, mai apatice la risipă și corupție.

Jurnaliștii sunt cei care se uită la modul în care autoritățile locale ne cheltuie banii din taxe, la cum fac angajări, la ce lipsește din spitale. Jurnaliștii sunt cei cărora le scriem atunci când am aflat că se întâmplă ceva rău și ne-am dori să „se facă dreptate”. Pe jurnaliști îi aplaudăm când scriu sau spun exact ce gândim și noi; și îi înjurăm atunci când informațiile pe care ni le prezintă contrazic viziunea noastră despre lume.

O să spuneți, știu, că jurnaliștii care își fac meseria bine sunt din ce în ce mai rari. Așa este, dar aici avem și noi, consumatorii de presă, o vină. Pe internet, informația e gratis. De ce să mai plătim și noi pentru ea, dacă media ia bani din reclamă? Pentru că, fără public plătitor, presa este dependentă de banii de la partide și oameni politici și de la cei din companii, și astfel acele subiecte care sunt importante pentru noi sau comunitate pot să apară mai rar dacă sunt în defavoarea celor care finanțează, într-o formă sau alta, presa.

Plătind noi – cumpărând ziarul, făcându-ne abonamente – investim în presa care ne informează, investim în transparență, în ideea că banii publici vor fi folosiți mai bine, dacă o să fie cineva acolo care se uită la ei.

Jurnalistul este cel care pune întrebări în numele nostru. Și de aceea este important. Politicienii au obligația să le răspundă, tocmai pentru că întrebările lor sunt întrebările noastre. Zilele acestea, este la modă să ataci jurnaliști, să faci liste negre (!), să hărțuiești pe rețelele sociale, prin comentarii, jurnaliștii cu care nu ești de acord. Ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi acest fenomen, pentru că, dacă jurnaliștii sunt reduși la tăcere, nu mai pune nimeni întrebările care contează în numele nostru. Iar dacă un jurnalist poate fi redus brutal la tăcere, ce se va întâmpla cu un „simplu” cetățean?

Cu o istorie de 9.000 de ediții, Jurnal Arădean pune aceste întrebări în numele vostru. Uneori întrebările au fost mai bune, alteori, poate, ar fi trebuit să fie altele. Dar, timp de 9.000 de zile, jurnaliștii au venit în casele, birourile, școlile voastre și v-au adus știrile din Arad. Într-o lume în care instituțiile media dispar în fiecare zi, ce au reușit acești jurnaliștii este, în sine, o performanță remarcabilă.

Merită sărbătorită cu un La mulți ani și la mai multe ediții și cu un nou abonament. Doar împreună cu voi, cititorii lor, jurnaliștii sunt cu adevărat puternici.

Cristina Lupu,

director executiv Centrul pentru Jurnalism Independent

Citește și:

 9.000 de mulțumiri și scuze