Eșecul sistemului de învățământ nu mai surprinde pe nimeni. An de an, rezultatele, atât în cazul absolvenților de clasa a VIII-a, cât și în cazul liceenilor, confirmă că ceva e putred în sistemul de învățământ românesc. Mai bine de 30% dintre cei care au susținut anul acesta examenele nu au reușit să le promoveze, iar procentele celor care au reușit sunt în scădere de la an la an. Și totuși nimic nu pare să-i trezească dintr-un somn mult prea profund pe cei care decid soarta educației românești.

Cum s-a ajuns aici? Cum s-a distrus sistematic, picătură cu picătură, întreg sistemul de învățământ? De ce nimeni nu trage la răspundere pe nimeni după aceste rezultate? De ce profesorii nu vin să dea explicații atunci când elevii pe care, cel puțin teoretic, i-au pregătit, cad mai ceva ca muștele la examene? Întrebări ar fi multe, dar răspunsuri probabil ioc.

Dacă e să mă raportez la experiența personală, aș spune că modul în care se face astăzi educație în școală începe să se „împută” încă din clasele primare. O programă din ce în ce mai încărcată, noțiuni abstracte introduse încă din clasa întâi, evaluări peste evaluări și o singură concluzie: cei care pierd trenul nu vor mai avea vreo șansă să recupereze.

Am rămas stupefiată când am văzut viteza cu care se trece prin materie, pentru că, nu-i așa, programa o impune și nimeni nu poate rămâne în urmă. Doar că, dacă într-adevăr programa gândită de aceste „genii” într-ale educației ar fi cu adevărat atât de bună, nu ne-am trezi după opt ani de școală cu elevi care nu au deprins nici măcar noțiunile elementare.

Nu o dată am spus că actuala programă, referindu-mă aici încă de la primii ani de școală, îmi pare făcută pentru aceia care au cu cine și pot învăța în plus. Învățământul nostru, deși se numește și ar trebui să fie unul de masă, a devenit tot mai nișat, lăsându-i de izbeliște pe cei care poate n-au avut șansa unui mediu ceva mai prielnic din punct de vedere intelectual. Însă problemele din învățământ vin în lanț: de la programa făcută prost, la dascăli suplinitori care deși au căzut cu brio examenele de titularizare, ajung să fie la catedră din lipsă de alte soluții și până la alți profesori care văd în școală doar „o baltă cu pește” pentru „clienții” de la meditații. Nu zic că elevii și părinții sunt scutiți de orice vină, dar nu doar ei fac parte din acest sistem tot mai șubred pe care-l numim învățământ.

În definitiv, un popor prost educat va fi mult mai ușor de manipulat, va deveni o masă de manevră perfectă, care nu va putea ridica pretenții. Și atunci, care ar mai fi interesul pentru a stopa tăvălugul distrugerii din învățământ? Până atunci, însă, rămâne să ne mai revoltăm câteva zile pe an, imediat după afișarea rezultatelor la Evaluare și Bac și apoi să plecăm liniștiți în vacanțe.

Un popor prost educat va fi mult mai ușor de manipulat, va deveni o masă de manevră perfectă