Știm că obiceiul acesta, de a urca pe scenă și de a apărea în lumina reflectoarelor este de multă vreme împământenit și nu aveți deloc exclusivitate asupra lui. E un lucru care devine reflex la aleșii locali sau mai puțin locali, în special în momentele în care sunt conștienți că se apropie alegerile, iar brațele oamenilor care i-au pus acolo nu mai sunt chiar atât de deschise. Urcă pe scenă, când publicul e adunat în fața ei ca să-i vadă pe artiști, nicidecum pe politicieni, cu speranța că vor (re)naște o simpatie, că poate, poate, vor mai smulge o mână care ține ștampila de vot. Unii o fac.

Domnia voastră nu ați reușit nici să (re)câștigați simpatii, nici să vă lipiți de-o mână cu ștampila „VOTAT”. Nu joi seara, pe scena de la ștrand, la concertul rock simfonic la care Filarmonica Arad i-a avut ca invitați pe cei de la Cargo.

Pentru cine nu a văzut sau auzit despre cele întâmplate, pe scurt, povestea este următoarea. După partea principală a concertului, înainte de tradiționalul „Bis!” venit dinspre public, pe scenă au apărut cei doi prezentatori. E logic, se întâmplă și la case mai mari. De regulă vin ca să „întărâte” publicul, ca să le facă pofta de artiști și mai mare. Dar prezentatorii de joi seară nu asta au făcut, ci l-au invitat în scenă pe primarul municipiului Arad, domnul Călin Bibarț. Poate nu au făcut-o pentru că așa au vrut, poate că au făcut-o pentru că așa era „scenariul”. Iar edilul a urcat pe scenă și a luat microfonul. A urmat „potopul”. În primul rând, un val mai mult sau mai puțin mic de huiduieli din partea oamenilor veniți să vadă trupa Cargo.

După ce înaintea concertului a avut grijă să apară în poze alături de membrii formației Cargo – echipa de consilieri personali fiind pe fază – odată urcat pe scenă, edilul pare că a uitat unde se află, ce se întâmplă și cu cine stă de vorbă. A ținut să mulțumească „formației Cargus”. Nu o singură dată, ci de două ori. După gafa monumentală, care a stârnit și râsete, și jenă, și rușine, primarul a încercat să o dreagă. A mai bâjbâit printre cuvinte la microfon, vizibil stânjenit de situație – nu de greșeala făcută, pe care sunt convins că nu a conștientizat-o până după coborârea de pe scenă, ci de reacția publicului – după care a aruncat microfonul în prima mână goală pe care a văzut-o și a încercat să facă stânga împrejur. Dar nu i-a ieșit nici măcar asta, împiedicându-se de un cablu și fiind cât pe ce să scape paharul de bere din mână.

Nu știu, domnule primar, dacă domniei voastre v-a fost, atunci sau după acest episod, jenă de prestația avută. Mie mi-a fost. Și în asentimentul meu sunt mulți dintre cei care au avut ghinionul să vă vadă joi seara. Și nu, nu am vorbit doar cu oameni din „bula” mea. Am auzit oameni trecuți de prima tinerețe care plecau dinspre ștrand joi seara vorbind despre cât de penibil e să greșești până și principalul nume de pe afișul evenimentului. Și i-am văzut și pe tinerii care, spre norocul domniei voastre, încă nu au drept de vot, făcând mișto de gafa colosală de joi seara, pe toate rețelele sociale posbile.

Vorba lui Răzvan Exarhu, de la Rock FM – dacă tot a fost concert (și) rock cel la care domnul primar a reușit să se facă de râs: Atât s-a putut!