Modificarea Codului Muncii aruncă sindicatele în aer. Dacă până acum se tot vehiculau diverse variante privind noua legislaţie în ceea ce priveşte raportul dintre angajat şi angajator, de acum nu mai există niciun dubiu: Guvernul vrea varianta sa pentru Codul Muncii şi punct.

Toti ştim cum era Sănătatea înainte de 1990 – nu se găseau medicamente, în spitale era mizerie etc. Revoluţia a deschis uşa speranţelor. O ţară democratică, condusă de oameni responsabili, va avea grijă de cetăţenii săi.

Gica Hagi a fost rege în fotbalul românesc – ba chiar şi în Turcia -, dar ca antrenor este mediocru, daca nu cumva submediocru. Este dramatic faptul că el, Hagi, nu înţelege acest lucru. Insistă sa antreneze, deşi eşecurile l-au urmărit peste tot pe unde a antrenat.

La loc, adică în fruntea partidului, pentru că aşa vrea el lider maximo, Traian Băsescu. Jumătate de Napoleon şi-a făcut datoria ca premier, dar de acum încolo, orice ar face şi ar zice, nu îl mai poate ajuta cu nimic pe păpuşarul de la Cotroceni, din actuala ipostază.

Indiferent de zbaterile lui Traian Băsescu şi ale PDL-ului de a influenţa în mod favorabil lor desfăşurarea congresului UDMR, adevărata sabie a lui Damocles atârnată deasupra capetelor grangurilor Uniunii este ameninţarea de a nu fi pe placul FIDESZ-ului, care îl are pregătit, în perspectiva alegerilor viitoare, pe Laszlo Tokes.

Ce se întâmplă, Doamne, cu acest popor? Uneori am impresia că doarme, motiv pentru care este străin de toate câte i se întâmplă, fără reacţie la măgăriile pe care le face Puterea. Ştiu, o vorbă veche, de-a noastră, de-a Românului – edificatoare pentru evoluţia conştiinţei civice a poporului – zice „Ce-o fi, pe ţară o fi”!

Intrebarea vine firesc, de la sine: de ce abia acum a „desoperit” preşedintele nostru că este corupţie în sânul Ministerului de Interne? Pentru că nu e de azi, de ieri, în fruntea statului, ci a intrat în al şaptelea an.

Soarta unei ţări depinde întotdeauna şi de conducătorii pe care îi are. Aşa că, adesea, încerc un exerciţiu de imaginaţie şi mă gândesc cum ar fi arătat România fără Ion Iliescu.

Trebuia să fie o zi spectaculoasă şi a sfârşit prin a fi un fiasco politic. În planul preşedintelui Traian Băsescu figura demisia premierului Emil Boc şi desemnarea unui nou premier, unul independent.

Mă tot întreb pe ce mizează Dan Voiculescu atunci când dă 25 martie ca termen limită pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Pentru că Uniunea Social Liberală nu are suficiente voturi în Parlament ca un atare demers să aibă sorţi de izbîndă. Deci? A găsit sprijin la alte formaţiuni? Şi dacă da, la cine? La UDMR? Ori la UNPR? Sau, te pomeneşti, că tocmai în PDL!?