Ţara, ca un TIR

Dacă mi-ar cere cineva să-mi definesc patria - prin imagini, nu prin cuvinte - aş recurge la filmuleţul acela, care circula pe Internet, cu şoferul de TIR care urla şi ţopăia pe lîngă volan, pe ritm de manele, în vreme ce mastodonul alerga singur pe şosea.

Nici omul, nici busuiocul

La Arad, PSD n-a fost niciodată deosebit de puternic, dar niciodată n-a fost atât de mai slab ca în ultimii ani. A explica priza scăzută a social-democraţilor în judeţul nostru exclusiv prin prisma simpatiilor, preponderent de dreapta, ale electoratului arădean ar fi o eroare.

Legi cu frână

Neseriozitatea, ne place sau nu ne place, este componentă definitorie a actului decizional în societatea noastră. Mai tot ce decidem, fie este eronat conceput, fie nu întruneşte condiţiile aplicabilităţii imediate şi rămâne pe hârtie o lungă perioadă de timp, dacă nu pentru totdeauna.

Examenul de capacitate

Anul acesta ar trebui să fie unul al reformelor promise de preşedintele Traian Băsescu.

Scumpă Românie, asta ţi-o doresc!

Dacă m-ar întreba cineva ce doresc României, adică românilor, la pragul dintre ani, n-aş sta prea mult pe gânduri. Aş ura despre competenţă, despre recunoaşterea şi impunerea valorilor.

Vine o zi...

... sună telefonul. La celălalt capăt al firului o fostă colegă. „A murit şeful”. Şi-o năpădesc lacrimile. Urmează o tăcere lungă, clipe în care rememorez crâmpeie din cei aproape 15 ani petrecuţi în redacţie, care ţine loc de o mie de cuvinte.

Peste toţi

Elogiul pe care Lizica Mihuţ îl aducea lui Gheorghe Falcă, zilele trecute, i-a şocat pe mulţi, ştiute fiind disputele celor doi, însoţite adesea de cuvinte neelegante, de jigniri şi acuzaţii grave.

Confirmarea

Nu puţini au fost cei care au luat în zeflemea alegerea lui Marcel Urban drept manager al anului în sportul arădean. Cu o doză de ironie bufonică, garnisită cu puţină invidie şi stropită din belşug cu veninul răutăţii, aceşti eterni „Gică-Contra” s-au grăbit să-l dea jos de pe piedestal.

Urmaşul lui Geoană

Primul trimestru al lui 2010 era destinat, fatalmente, schimbării conducerii PSD. Adică, despărţirea de Mircea Geoană era deja una programată şi, mai mult, aşteptată de toţi - în cazul în care Geoană ajungea la Cotroceni, plecarea era una en fanfare; dacă nu ajungea, ceea ce s-a şi întâmplat, ruptura urma să fie una neplăcută.

Dintotdeauna şi pentru totdeauna, aceiaşi

Înainte de lozinca reformării statului, unul dintre marile obiective ale lui Traian Băsescu a fost primenirea clasei politice. „Soluţia miraculoasă” pe care a clamat-o cu vehemenţă şeful statului şi pentru care s-a luptat „eroic” era votul uninominal.