Direcția de Sănătate Publică Arad nu este pentru prima dată în centrul unui scandal de primă mână, Ba, din contră, am putea spune. Un fost director avea obiceiul să apeleze, de pe telefonul instituției, numere de telefon cu suprataxă, pentru a consulta ghicitoare, vrăjitoare și cititoare în tarot. La începutul pandemiei, directorul DSP de la acea vreme a devenit subiect de știre națională, după ce a fost filmat în timp ce se adresa angajaților care nu se știau echipa în costumul de protecție, într-un limbaj mai dur.

Și a venit pandemia. Și odată cu pandemia a venit și liniștea. Cel puțin din punctul de vedere al scandalurilor interne. Pentru că în sfârșit, după ani de zile de plimbat hârtii și ocupat timpul – care trece greu când lucrezi la stat – cu bârfe și intrigi de birou, oamenii chiar aveau de lucru. Și le-a fost greu, au dus greul pandemiei, au devenit peste noapte „eroi”. Ce-i drept niște eroi care după ani de zile de nemuncă, s-au văzut puși în postura de a dormi, la propriu, la birou. Da, volumul de muncă a fost mare, dar și când ai o instituție deprofesionalizată și uitată de lume de ani de zile, deșteptarea din somnul lung pe bani publici n-a fost ușoară.

Dar a trecut și nebunia, și oamenii de acolo, unii vechi, alții mai noi, au revenit la vechile metehne. Și la un director nou-nouț care a rezistat pe funcție șase luni, ieșind în evidență prin deținerea unei mașini cu probleme juridice, care circula cu numere roșii de aproape un an.

I-a urmat la conducere un alt director, tot cu titlul de interimar, împuternicit pentru trei luni, cu prelungire pentru încă un trimestru. Care nu s-a remarcat, deocamdată, prin nimic. Decât prin incapacitatea de a gestiona o situație de criză, care a debutat în urmă cu mai bine de două luni. Directorul economic, Penzeș Gheorghe, ar fi fost agresat de șeful Biroului Resurse Umane, Constantin Cătană. Plângere penală de o parte, plângere penală de cealaltă parte. Egalitate, am zice. Din partea directorului executiv, doar tăcere. A urmat un protest spontan al angajaților care cereau o expertiză psihologică a lui Penzeș. Scrisori și adrese la minister. Directorul executiv a continuat să tacă.

Gălăgia însă a continuat pe pagina de socializare a directorului economic, care și-a făcut un obicei din a-i denigra, în postările sale zilnice, pe colegii săi din DSP, cu target clar pe directorul executiv și pe șeful biroului Resurse Umane.

În continuare, sub aceeași tăcere din partea conducerii instituției. Iar situația a escaladat, cum era de așteptat, pentru că, practic, n-a fost nimeni s-o oprească. Și cine să o și facă, atâta timp cât funcțiile de conducere sunt niște sinecuri politice, unde competența și probitatea morală sunt doar niște slogane demodate. În rest, e bine, e cum știm că trebuie să fie, într-o instituție care ar putea lua Oscarul pentru comedie dramatică. Cel mai probabil, va urma. Nu Oscarul, ci o continuare la fel de proastă a poveștii fără sfârșit.