După ce, mai ales, dacă nu chiar exclusiv, prin intermediul lui Băsescu, partidul a ajuns la limita maximă a umflării, era evident, pentru cei care ştiu cum funcţionează un partid politic cu pretenţii, că va urma dezumflarea. Or, Băsescu şi ai lui au stabilit demult cum trebuie gestionată acestă dezumflare, ce anume trebuie făcut pentru păstrarea puterii.
Primul pas de urmat după uzura partidului la guvernare este scindarea acestuia şi înfiinţarea unuia care să culeagă masa de nemulţumiţi, pretinzând că este cu totul altceva. Concomitent, partidul-mamă va avea grijă să îşi păstreze fidelii, prin rebranduire şi afirmând că s-a curăţat de uscături, iar cei care au rămas vor duce mai departe doar cele bune pentru popor. Într-un final apoteotic, voturile obţinute de cele două partide se vor uni, aducând la guvernare o alianţă dedicată trup şi suflet poporului.
După ce Guvernul Boc va implementa măsurile de austeritate, sub presiunea străzii, va fi numit un alt guvern. Va fi tot un guvern democrat-liberal, a cărui sarcină va fi îndulcirea măsurilor deja puse în practică de Boc şi FMI, să arunce prostimii firimiturile de care dispune. Nu exclud posibilitatea ca, dacă se va ajunge la mişcări de stradă grave, guvernul să fie schimbat, iar următorul să negocieze din nou cu FMI. Vor urma alegerile naţionale-amânate tocmai pentru că trebuia parcursă etapa schimbării guvernului – după care toţi nemulţumiţii vor migra spre partidul pe care nu mai trebuie să îl înfiinţeze, pentru că deja îl au (în acestă privinţă a fost arsă o etapă, pentru că nu s-a găsit un alt sprijin la guvernare). Timpul va trece, iar la următoarele alegeri guvernul va fi format de Partidul Popular (actualul PDL) şi UNPR la care se va adăuga, dacă va mai fi nevoie, UDMR.
S.T.
Citiți principiile noastre de moderare aici!