Și totuși, oamenii bisericii, cei ai coaliției „pentru familie” și, în general, mai toți susținătorii modificării Constituției, ne aruncă în față „conștiința creștinească”, se folosesc de odraslele lor să-i sensibilizeze pe români să voteze „Da” la referendumul de sâmbătă și duminică. Pentru că cei mici „prind la prostime”. Și totuși, pentru un viitor al lor „mai bun decât cel prezent” – ca să citez un susținător al referendumului – când vom face un referendum? Când vom supune votului viitorul copiilor abandonați de părinți la naștere, sau al celor violați, bătuți, ținuți nemâncați de părinții alcoolici? Pentru ei când vom pune ștampila?

Probabil nu prea curând, căci preocupările noastre sunt clare: bărbat cu bărbat, ori femeie cu femeie să nu se-nhame la carul aceleiași vieți, să nu-și unească destinele „până când moartea îi va despărți”, căci e-mpotriva voii divine. Am zis! Sau, mă rog, o vor zice alții, pe 6 și 7 octombrie. Nu eu.