Și, cum în viața noastră, parcă nimic nu e la locul lui, luăm o bucată. Și înca una. Și nu ne mai putem opri. Leptina, hormonul sațietății, încearcă din răsputeri să ne spună să ne oprim, dar corpul nostru este „inundat” de zahăr. Acestea sunt comportamente care nu au de-a face cu foamea fiziologică, ci cu emoțiile.

Ar trebui să ne îngrijorăm atunci când încercăm să facem față unei emoții mâncând. Pe moment, ne face să ne simțim bine, însă zaharurile nu ne iartă și se depun. Pe coapse, pe fese, pe brațe, pe abdomen. Vedem grăsimea în hamburgerul doldora de maioneză, dar și în burta ce se revarsă peste curea. Surplusul de calorii duce la creștere ponderală. Ori de câte ori apare o emoție negativă colacul de salvare vine de la ceea ce ne place mai mult. Alimente hipercalorice, nicidecum sănătoase. Și apoi… sentimentul de vinovăție, dublat de o stimă scazută sunt și ele acolo.

Mâncatul emoțional poate fi identificat prin raportarea la mâncatul atunci când ne este foame. Poftele alimentare apar brusc, și nu gradual, și nu pot fi satisfăcute cu orice aliment. Preferința se îndreaptă către zahăr și grăsimi. Deși stomacul este plin, cei care mănâncă pe fond emoțional nu se pot opri din mâncat. Spre deosebire de ceilalți, care se hrănesc doar pentru a asigura corpului substanțele nutritive necesare. Greutatea noastră este reglată homeostatic prin mecanismele foamei și sațietății, determinate hormonal și neuronal. Deși organismul nostru este dotat cu un mecanism de autoreglare, ne confruntăm tot mai des cu foamea declanșată de biodisponibilitatea alimentelor, de anticiparea gustului, de asocierea cu emoții negative.

Odată ce am identificat mâncatul emoţional, nu trebuie să ne supunem unor diete drastice. Stările negative vor fi accentuate, probabilitatea de a ceda în fața tentațiilor crește, iar emoțiile negative se amplifică.

De regulă, refugiul în mâncare vine atunci când evităm să ne confruntăm cu propriile emoții negative. După ce intram în contact cu ele și învățam să le recunoaștem și să le gestionăm vom căuta să găsim împlinire prin alte moduri, nu recurgând la mâncare.

Când identificați legătura între emoția negativă și mâncatul compulsiv luați o pauză de 15 minute. Ieșiți la plimbare, citiți, vizionați un film. Mutați-vă mintea în altă parte. Sunt șanse mari ca pofta să dispară la fel de repede.

Sportul este o modalitate excelentă de a diminua efectele stresului. Crește stima de sine, ne ridică moralul și ne ajută să avem un corp armonios.

Un stil de viață sănătos nu presupune să excludem ceea ce ne place mai mult. O felie de tort, o clatită, ci înseamnă mult mai mult. Un somn odihnitor, grija pentru propria persoană, relații de calitate, modalități de relaxare şi mult optimism.

„De regulă, refugiul în mâncare vine atunci când evităm să ne confruntăm cu propriile emoții negative”