Ei bine, imprevizibilul Băsescu l-a acceptat pe Dragnea. Şi asta, în ciuda faptului că noul ministru de Interne a dezertat, cu câţiva ani în urmă din PD. Mai mult, Dragnea a fost în ultima vreme un client al DNA, e drept, fără urmări în plan punitiv. Apoi, inclus în panoplia „baronilor locali”, Dragnea este unul dintre pesediştii care nu au fost încântaţi de ideea guvernării PDL-PSD.
Iată suficiente motive ca preşedintele Traian Băsescu să fi făcut nazuri şi să refuze aceasta propunere. Mai mult, putea găsi şi alte argumente, dacă ar fi avut intenţia să obstrucţioneze promovarea lui Liviu Dragnea. Dar, şeful statului a dorit să arate bunăvoinţă faţă de PSD şi faţă de alegerea pe care acesta a făcut-o.
Cum să ne explicăm atitudinea binevoitoare a lui Băsescu faţă de PSD. Să fi înţeles că ambiţiile, răutăţile şi confruntarile cu Tăriceanu şi PNL au dus la destrămarea Alianţei D.A., iar acum nu vrea să mai destrame şi alianţa PDL-PSD? Poate. Cred însă că Traian Băsescu priveşte mai curând spre viitor şi aproape niciodată în urmă. Iar viitorul, pentru dumnealui, se condensează în jurul alegerilor prezidenţiale, din noiembrie, şi a visului său de a modifica Constituţia.
Pentru a fi reales, Băsescu are nevoie de PSD cel puţin din două motive. Unu, guvernarea PDL-PSD le ia social-democraţilor posibilitatea de a critica eşecurile guvernării şi imixtiunile lui Băsescu în problemele Executivului. În al doilea rând, viitorul candidat al PSD la preşedinţie va fi îngrădit de prezenţa PSD în alianţa guvernamentală, limitându-i-se libertatea de a-l ataca pe Taian Băsescu din toate părţile posibile.
Da, ştim, Băsescu a cerut guvernului şi celor două partide să se comporte de parcă n-ar fi alegeri în 2009. Dar asta nu înseamnă că sfatul este valabil şi pentru sine.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!