Vai, vai, Seleçao!

miez de noapte!
Drama braziliană era însă inevitabilă. Umilinţa de marţi seara o aşteptam (cu frică!) la fiecare meci al brazilienilor de la acest turneu final. Cu o apărare de balerini capoeiras, cu un mijloc de culegători de latex şi cu un atac susţinut doar de geniul lui Neymar, Brazilia a fost o palidă imagine a marii campioane din trecut. Toată lumea este de părere că vina aparţine selecţionerului Felipe Scolari şi conducătorilor fotbalului brazilian, care au încredinţat echipa unui antrenor care de 10 ani nu mai înseamnă nimic în fotbal. Când ai un izvor nesecat de talente, tu vii cu jucători ieşiţi din formă, obosiţi, uzaţi, ba chiar vizibil netalentaţi, aşa cum s-a arătat a fi Fred? Niciodată Brazilia nu a excelat în apărare, dar mijlocaşii şi atacanţii aveau grijă să marcheze cu un gol mai mult decât adversarii. Acum? Fundaşii lor dau goluri (vezi meciul cu Columbia) iar atacanţii se fac de râs.
Ce să mai zicem? Că nemţii au jucat bine? Da, au jucat bine pentru că au avut în faţă un adversar slab. Că au greşit arbitrii? Da, la unele faze au greşit, însă diferenţa de valoare şi de scor nu poate fi contestată. Şi atunci? Să fi apus şcoala de fotbal a Copacabanei? Imposibil, este ca şi cum ar seca Amazonul. Să fi rămas în urmă fotbalul brazilian din punct de vedere organizatoric şi competiţional? Rămâne de văzut în viitor. Cert este că dominaţia fotbalului organizat şi disciplinat european tinde să se instaureze pe planetă, în faţa celui expansiv, bazat pe talent individual, al Americii Latine, sau a celui plin de elan şi de angajare fizică, al Africii.
O să vedem şi cealaltă semifinală, unde reprezentanta Europei, Olanda, este favorită în faţa unei Argentine dependentă şi ea aproape total de Messi.
A, să nu uit. Dacă mă bucur de ceva, este că Neymar nu a fost părtaş la acest dezastru. Lucrarea Domnului este neştiută oamenilor. Mai ieri eram necăjit de accidentarea lui şi iată că astăzi îmi dau seama că Dumnezeu a vrut să-l ferească de această ruşine şi el să rămână nepătat în conştiinţa tuturor. Încă nu a venit vremea lui. Peste patru ani va fi la apogeul maturităţii şi valorii lui sportive şi va da proba întregului său talent.