Voleiul e viata sa!

„Pişti” sau „Gogu”, aşa cum îl ştiu prietenii pe proaspătul preşedinte al CS Sport Fan Arad, a avut amabilitatea unui „un-doi” în vestiarul său de la Polivalentă, un adevărat muzeu al voleiului de pe Mureş.

 Un scurt CV al lui Ştefan Gog

M-am născut în 9 martie 1959 și am jucat volei la Şcoala Sportivă din Arad, ajungând în echipa de seniori în 1975, unde am evoluat până la desfiinţare în 1988, când cei de la CFR au spus că nu ne mai pot susţine financiar. La început echipa s-a numit Foresta, apoi şi-a schimbat denumirea în: Constructorul, Strungul şi CFR.

 Cum ai început voleiului şi de ce ai ales acest sport?

Am început voleiul după fotbal, însă mi-a plăcut mai mult sportul la fileu, care consider că este mai spectaculos. Am încercat o perioadă să le fac pe amândouă, fără să ştie cei de la volei că practic fotbalul şi invers, însă până la urmă nu am reuşit să-i mai „păcălesc”, s-au suprapus meciuri, şi a trebuit să renunţ la unul dintre sporturi. Nu îmi pare rău că am ales voleiul, chiar dacă la UTA am fost coleg cu Coraş, Himmler, Lazăr şi alţi jucători care au ajuns să făcă performanţă.

 Cum a renăscut acest sport în Arad?

Vreme de 22 de ani oraşul nostru nu a avut echipă, perioada neagră sfârşindu-se acum trei ani când ProVolei a înscris o echipă în Divizia A2, prima victorie fiind obţinută la Rm- Vâlcea. O mare realizare, în această perioadă de absenţă, a fost promovarea a doi jucători din orașul nostru la echipa naţională, Iancu şi Laza, ultimul jucând în acest sezon la Tomis Constanţa, participantă în Liga Campionilor.

 Ce obiective şi-a propus noul club Sport Fan?

La început ne bazăm pe sportul de masă, iar următorul pas va fi formarea unor grupe de copii, de care se vor ocupa Mascovits şi Pop. Deocamdată nu avem un sponsor oficial, membrii clubului ajutând cum pot activitatea sportivă, însă din ianuarie avem speranţa că situaţia se va schimba. Am făcut acest club ca un stimulent pentru celelalte grupări din Arad. Chiar am discutat cu ceilalţi colegi din club şi dacă juniorii de la ProVolei ajung la turneul semifinal le facem cadou un rând de echipament. În structura de conducere a Clubului Sportiv Sport Fan sunt: doctorul Nicolae Manole (vicepreşedinte), Mircea Grigore (secretar), Costel Creţu (trezorier), Iulian Perpelici şi Liliana Nica (membri). Sper să ne completăm unii pe alţii şi să facem lucruri bune pentru voleiul din oraşul nostru.

 Cum vezi nivelul actual al voleiului românesc?

Consider că stăm mai rău decât în trecut, dar există o oarecare speranţă nivelul fiind, în ultima vreme, în creştere. În privinţa echipelor de club stăm ceva mai bine datorită jucătorilor străini. Avem 4 echipe în Liga Campionilor, câte două la masculin şi feminin, ceea ce nu este puţin lucru.

 Cum apreciezi voleiul din Europa? Care sunt favoriţii tăi?

Urmăresc voleiul european, am şi fost la unele meciuri, în țară, Ungaria și Serbia, din cupele europene sau ale echipelor naţionale. Îmi plac polonezii, sunt ambiţioşi, joacă în forţă şi sunt în creştere. Au câştigat anul trect Europenele şi cred că de la Mondialele din 1974 şi Olimpiada din 1976, pe care le-au câştigat, acum au cea mai bună generație.

 O amintire mai deosebită din cariera ta de jucător

În 1978, eram pe locul întâi, trăgeam la promovare, iar în penultimul meci al sezonului, am fost învinşi de echipa din Şimleu Silvaniei, care peste noapte a transferat 4 jucători de naţională! Meciul a avut loc la Arad, iar în tribune erau o mie de oameni din Şimleu şi 300 din Arad! În tur i-am bătut noi, iar la Polivalentă au câştigat ei, cu scorul de 3-1, avându-i în lot pe marii jucători Tică Florea, Vasile Măscăşan, Remus Triteanu sau Adrian Arbuzov. Unuia i-au dat, spuneau zvonurile, 110.000 de lei, o casă şi o căruţă cu doi cai 🙂 ca să-şi îndeplinească visul de a sta la ţară.

 Câteva nume din trecutul voleiului arădean…

Au fost mulţi sportivi care au jucat la nivel înalt. Deşi ritmul jocului era mai lent decât în prezent, se punea accent pe inteligenţă, iar spectacolul oferit pe teren era plăcut. Două nume îmi vin rapid în minte, din perioada în care echipa a evoluat şi în liga întâi, Copaci, care a ajuns şi la naţionala de tineret, şi Matei, selecţionat în lotul de seniori.

 Care perioadă o consideri mai plăcută, de jucător sau de organizator?

Este greu de comparat. Am avut şi ca jucător meciuri frumoase şi echilibrate, de care îmi aduc cu plăcere aminte. Dar şi postura de acum îmi place, chiar dacă câteodată este greu să mulţumeşti pe toată lumea în cadrul unei competiţii la care participă peste 20 de echipe, cum se întâmplă la Cupa Aradului şi la Trofeul Sportul pentru Toţi. Dar dacă ai patimă şi îţi place ceea ce faci nimic nu este greu.

 În urmă cu câţiva ani ai realizat un teren de volei pe nisip la ştrand dotat cu tribune. A fost momentul în care această ramură a voleiului a «scos capul» în Arad.

În acest an la volei pe plajă arădenii au avut cele mai valoroase rezultate din ţară. Acel teren de la ştrand l-am mutat, într-un fel, acum doi ani, la baza „Constructorul – UVVG”, unde în vară a avut loc un turneu naţional de seniori. Sper ca în primăvară să se rezolve şi cu terenul de la Ştrandul „Neptun” şi să organizăm, în iulie, Campionatul Naţional la Arad. Este greu de adus acest eveniment, care de ani de zile se dispută la Mamaia, însă nu e imposibil.

 Nu eşti tentat de o carieră de antrenor?

În ultima vreme m-am gândit la acest lucru, însă e cam târziu să mă lansez în această carieră. Am avut carnet de instructor, chiar şi de arbitru, însă mai bine rămân organizator şi îi ajut pe cei care sunt mai tineri şi au viitorul în faţă.

 Un gând de final…

Mă bucur că în sfârşit avem o echipă de perspectivă în voleiul arădean. Cred că ProVolei este cea mai bună echipă de juniori din ultimii 25 de ani şi minim 3 jucători ar putea ajunge în prima ligă, vârfurile fiind Lopătaru şi Matica. Au calităţi, joacă deja în liga secundă, iar dacă prind încă un an cu Mascovits pe bancă pot să „explodeze”. În rest, sunt mulţumit că familia voleiului arădean este una unită şi sper să rămână tot aşa!