„Jocul de-a vacanţa (opţiune 9)”

Miercuri 14 octombrie, de la ora 19, pe scena teatrului arădean, puteţi vedea spectacolul „Municipalului” din Baia Mare, „Jocul de-a vacanţa (opţiune 9)“ după Mihail Sebastian. Spectacol, realizat de Radu Afrim, are următoarea distribuţie: Ştefan Valeriu – Matei Rotaru, Bogoiu – Ionuţ Mateescu, Madam Vintilă – Ioan Codrea, Corina – Gabriela Del-Pupo, Jeff – Vlad Bîrzanu / Lucian Rus.

Iată şi câteva aprecieri asupra spectacolului trupei băimărene: „Textul a fost cu totul tradus pe limba generaţiilor de azi, care au la fel de mare nevoie de „teoria jocului de-a vacanţa“, care e totuna cu jocul «de-a fericirea» cât aveau şi predecesorii lor. La fel ca pe vremea lui Sebastian, oamenii de azi au unsprezece luni pe an tot felul de urgenţe, care nu le permit să-şi amintească măcar cât e de important să fie fericiţi. Iar spectacolul lui Radu Afrim le aminteşte cum să facă asta. Traducerea nu e făcută numai la nivelul limbajului, ci şi în privinţa tipologiilor – felul în care sunt construite personajele e modernizat, actualizat, iar ele sunt trecute în registrul comic, cu tot cu bagajul de patetism din dotarea iniţială”. (Cristina Modreanu)

„Este o lectură regizorală formidabilă, cum rar mi-a fost dat să văd la un text autohton: toate fac din «Jocul de-a vacanţa» un spectacol în care comicul, povestea de dragoste, tumba şi emoţia se amestecă irezistibil, fermecător, cuceritor, pe placul unor spectatori care altfel n-ar fi rezonat deloc la o astfel de «ofertă» textuală. Aşa, însă, Sebastian intră şi ca dramaturg în al treilea mileniu. Poate nu chiar cu un «fan-club» la Baia Mare, ca Radu Afrim, dar măcar ca un autor interesant, şi nu doar un «bau-bau» bătrân din manualul de română”. (Claudiu Groza)

„Genial în spectacolul lui Radu Afrim, montat la Teatrul Municipal din Baia Mare, este faptul că motorul acţiunii, acest «stres cotidian» din care se impune o evadare, are o forţă copleşitoare. Nu ne aflăm într-o casă de vacanţă, ci într-un birou corporatist cu taste cloncănind spasmodic şi fluierături de telefon sacadate. E o fabrică de măcinat creierii, în care până şi băiatul cu pizza suferă de tulburări de personalitate. (…) Fără să exagereze, dar motivând până la cel mai mic detaliu şirul de acţiuni care se desfăşoară pe scenă, Radu Afrim nu doar că îl înţelege, dar îl şi completează pe Mihail Sebastian, amintind parcă oricărei posibile opinii canonice că o comedie veritabilă se măsoară în hohotele de râs, şi nu în zâmbetele forţate ale spectatorilor”. (Alexandru Ştefan)

V.F.