Pe 1 octombrie 1885, după puțin peste doi ani de lucrări de reconstrucție, teatrul arădean a fost redeschis. Arhitectul arădean Halmay Andor a fost cel căruia i s-a încredințat lucrarea de reconstrucție. Lucrările au fost necesare după ce, în 1883, un incendiu de mari proporții distrusese întreaga clădire, singurele elemente de construcție rămase în picioare fiind atunci pereții exteriori.
Incendiul s-a întâmplat pe 18 februarie 1883, fiind descoperit după-amiaza. În jurul orei 14, flăcările începuseră deja să iasă pe ferestre, astfel că clienții cafenelelor și ai berăriei de lângă teatru au fugit înspăimântați în Piața Principală – astăzi Piața Avram Iancu – unde au dat prima alarmă de incendiu. Au urcat în turnul bisericii minoriților, de pe locul în care astăzi se află Biserica Catolică „Sfântul Anton de Padova”, trăgând clopotul. Zece minute mai târziu a sunat și semnalul de alarmă din turnul pompierilor, fiind astfel chemați să intervină și cei din detașamentul pompierilor voluntari.
La aproximativ 15 minute după izbucnirea incendiului, au ajuns la fața locului două formațiuni de pompieri. Acestora nu le-a fost ușor să ajungă în apropierea clădirii, aceasta fiind înconjurată de sute de curioși. Au fost alertate și forțele de ordine, care au încercat să-i țină pe curioși departe, făcând loc pompierilor. Până când au reușit aceștia din urmă să-și pună în funcțiune pompele, clădirea ardea deja în întregime. Pompierii se chinuiau să stingă focul, dar apa avea presiune scăzută, jeturile de apă subțiri abia ajungând până la primul etaj al teatrului.
La aproape trei ore de la izbucnirea incendiului, teatrul era deja o ruină. Apartamentele din clădire au fost salvate de pompieri, doar câteva fiind ușor afectate de flăcări și de căldura produsă de acestea. Incendiul a amenințat, de altfel, și clădirile din jur, printre care și Hotelul Crucea Albă, însă intervenția pompierilor a făcut ca acestea să nu fie afectate deloc. Pompierii s-au ales cu răni și arsuri, însă nu a fost înregistrat vreun caz grav. A doua zi dimineață, totul era o ruină: în interiorul teatrului era o priveliște îngrozitoare. Fumul înnegrise pereții rămași în picioare, iar fumul se ridica încă din dărâmături, pe jos era un strat de cenușă groasă și de apă înghețată.
O comisie constituită pentru a stabili cauza incendiului a concluzionat că acesta a pornit din zona scenei, iar flăcările s-au extins asupra cortinei, asupra decorului scenei, apoi la tâmplărie și acoperiș. Ce a provocat incendiul nu s-a putut descoperi, chiar dacă experții au făcut tot felul de presupuneri. Prejudiciul a fost estimat la mai mult de 200 de mii de forinți, însă asiguratorul – Societatea de Asigurări „Adria” – a oferit despăgubiri de aproximativ 130 de mii de forinți.
Cu banii obținuți de la „Adria”, dar și cu sume importante donate de familiile bogate ale orașului, teatrul a fost reconstruit relativ repede. Arhitectul Halmay Andor a fost cel care s-a ocupat de proiectul de reconstruire, proiect care a redus capacitatea sălii mari la 850 de locuri – de la peste o mie câte avea înainte. Pictura tavanului din sala mare de spectacole a fost concepută de Karoly Lotz şi realizată de învăţătorul Rudolf Gyorgyossy, aceata pierzându-se însă în anii 1950, când teatrul a ars din nou.
Citiți principiile noastre de moderare aici!