Aproape 200 de morți și peste 650 de răniți au rezultat în urma bombardamentelor aviației anglo-americane, din 3 iulie 1944. În plin război, aviația arunca bombe peste Fabrica Astra, Gară, Uzina Electrică, Fabrica de nasturi Union, Fabrica de ciorapi Albu Simion și Fabrica de Împletituri și Tricotage S.A. Și adăpostul de la Pădurice a fost distrus de bombardament, acolo murind cei aproape 200 de oameni ce se adăpostiseră de bombe.

Conform unui document despre „repere din istoria Aradului”, publicat pe site-ul Consiliului Județean Arad”, 40 de întreprinderi din municipiu și-au încetat definitiv activitatea, din cauza bombardamentelor din iulie. Bombardamentele au continuat, însă, până în septembrie. „În această zi, 55 bombardiere de tip B17 şi 38 avioane de vânătoare P 38 au lansat asupra orașului 200 bombe clasice şi 3000 bombe incendiare”, se arată în Cronologia Aradului, de pe site-ul Bibliotecii Arad, secțiune scrisă de istoricul Horia Truță.

„6 luni de întrerupere”

Printre cele mai afectate de bombardament a fost Fabrica de Împletituri și Tricotage S.A. Arad. Într-o scrisoare transmisă de către administrația uzinei către Inspectoratul Industrial, sunt descrise pagubele cauzate de bombardamentul de acum exact 75 de ani. Textul este conținutul exact al scrisorii de acum șapte decenii și jumătate: „Uzina noastră a fost grav avariată cu ocazia acestui bombardament (din 3 iulie 1944 – n.r.) primind 9 bombe din plin, urmarea cărora a fost că cele mai multe lucrări la fabrică au trebuit să fie întrerupte timp de câteva luni de zile, aceasta cu atât mai mult cu cât în luna septembrie 1944 Aradul și județul au fost teatru de operațiuni de război, la care se mai adaugă și alte repețite bombardamente aeriene, de pe urma cărora clădirile și mașinile, precum și instalațiile fabricii au avut din nou și serios de suferit.

Pe lângă alte distrugeri grave de clădiri, mașini și instalațiuni întâmplate la uzina noastă, ni s-au distrus în special pavilioanele cari adăposteau secția de bobinat fire, secția de format ciorapii, precum și secția de uscătorie. Consecințele au fost din cele mai grele pentru producțiunea noastră peste tot și în special pentru producțiunea de ciorapi, în așa fel, că cea din urmă numai după două luni de zile de refacere continuă a ajuns să fie pusă, fie și numai în măsură mult mai redusă ca odinioară, iarăși în oarecare stare de funcțiune. Abia la 15 decembrie 1944, adică după 6 luni de întrerupere s-au putut termina aceste lucrări de reparație spre a se trece iarăși la producțiunea complectă de ciorapi trupă.”