ARAD. Cea de a patra zi a FITN va debuta cu un spectacol extraordinar, care le-a adus Andreei Gavriliu şi lui Ştefan Lupu Premiul UNITER pentru teatru – dans: ZIC ZAC (ora 19.00, sala mare). „Andrea Gavriliu, Ştefan Lupu şi Gabriel Costin se aşază în faţa spectatorilor ca nişte fiinţe care au văzut, la un moment dat, prea mult din ceva îngrozitor şi apoi se descurcă aşa cum pot cu asta. Fără să aterizeze în interstiţii încărcate de statementuri ontologice, fără să îşi expună kitchos zbaterile interioare şi revelaţia groazei şi a absurdului. Ei ştiu atât de multe încât nu mai există acum nici spaima de ridicol, nici inhibiţia că nu vor părea suficient de intelectuali şi profunzi.“ – Beatrice Lapadat – „Aceasta este limba cu care dansăm – Zic Zac“, Agenda LiterNet
La ora 21,00, sala Studio va apaţine Teatrului ACT Bucureşti şi spectacolului COCKOŞI, de Mike Bartlett (spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani), în regia lui Horia Suru. „Un spectacol despre comunitatea gay? Dimpotrivă, despre relațiile umane. Se iubesc de șapte ani. Locuiesc împreună. Când, la un moment dat, între cei doi bărbați intervine o femeie. Ea luptă să-l câștige pe John. El luptă să-l păstreze pe John. Tensiunea situației declanșează în băiatul râvnit de amândoi o criză de identitate în toată regula. Cine va câștiga? În momentul în care o hotărâre începe să prindă contur și noi respirăm ușurați că John tocmai a ales, intervine elementul surpriză.“ – Cristina Rusiecki.
PISICA VERDE, de Elise Wilk, în regia lui Cristi Juncu îi va aduce în faţa noastră, de la ora 22,30 (la Drama’S Club – clubul de la parterul teatrului) pe tinerii de la UNATC. „PISICA VERDE spune povestea a şase adolescenţi dintr-un oraş de provincie şi a unei seri de sâmbătă care le va schimba vieţile pentru totdeauna. Lumea lor înseamnă cartierul de blocuri din spatele combinatului, şcoala, primele iubiri şi clubul President, unde merg sâmbătă seara. Dar lumea lor mai înseamnă şi îngeri care beau vodkă, vrăji făcute la miezul nopţii, pisici verzi care apar în mijlocul intersecţiei şi pastile colorate pe care le înghiţi ca să uiţi. Este o lume din care părinţii lipsesc: fie sunt plecaţi la muncă în străinătate, fie n-au timp, fie copiii sunt nevoiţi să joace rolul părinţilor. Toţi adolescenţii din această poveste se refugiază în lumi paralele, care par mult mai frumoase şi mai suportabile decât cea în care trăiesc.“ – spune Elise Wilk, autoarea piesei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!