ARAD. Deşi ar trebui să avem o privelişte frumoasă în timp ce ne plimbăm pe marginea lacului de la Pădurice, realitatea ne oferă o imagine… cel puţin inestetică şi dizgraţioasă. Dincolo de pet-uri şi păsări moarte care plutesc deasupra apei, aproape întreaga suprafaţă a lacului era acoperită luni, înainte de amiază, de o pojghiţă albicioasă care te trimite cu gândul direct la o deversare de apă menajeră… „Oaza de relaxare” e, de fapt, un loc infect.

 

Am interpelat Primăria Arad pe această temă. La fel ca în alte ocazii asemănătoare, instituţia pare neputincioasă. Iată răspunsul pe care ni l-a oferit:

„În prezent, Municipiul Arad are contractate lucrări pentru activitatea de colectare a cadavrelor de porumbei, dar și a deșeurilor din zona Lacului Pădurice, respectiv PET-uri și ambalaje care se abandonează și depozitează frecvent aici. Întrucât vorbim despre un lac natural, populat cu pești și specii de plante acvatice, nu se pot aplica tratamente chimice în vederea eliminării respectivei pelicule ce se formează periodic la suprafața apei. Cu toate acestea, municipalitatea arădeană are în vedere identificarea unei soluții care să rezolve această problemă.”

Problema e veche, la fel şi neputinţa/ dezinteresul/ incompetenţa autorităţilor. Există totuşi locuri în lumea asta (chiar în ţara asta) unde s-au găsit soluţii pentru astfel de situaţii. E chiar atât de greu să le împrumutăm/ preluăm/ achiziţionăm? Sau, pur şi simplu, e mult prea comod să fii nepăsător/ indolent/ neprofesionist?