Născut pe 12 decembrie 1941 la Belobreșca, în județul Caraș-Severin. În 1952, alături de părinți, a fost deportat în Bărăgan, acolo unde bunicii săi fuseseră deportați cu un an înainte. S-au întors ulterior în Caraș-Severin, Božidar Panić absolvind liceul la Timișoara. În 1965 a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Timișoara. Încă de la absolvire a lucrat ca inginer la fabrica de vagoane din Arad, fiind transferat repede la Institutul de Proiectare a Vagoanelor, contribuind inclusiv la proiectarea noilor tramvaie cu podea joasă produse în parteneriat cu Siemens. După pensionarea sa, în 2004, a ales să rămână alături de familie la Arad, unde și-a dedicat timpul, printre altele, și cercetării istoriei sârbilor din Arad și din Pomorišje.
De-a lungul anilor a fost un cronicar neobosit al comunității sârbe din Arad, dezvășuind straturile trecutului și readucând în memoria colectivă poveștile ale acestei minorități. Prima sa carte, dedicată lagărului de la Arad (1914–1918), a fost un omagiu dureros, dar necesar, adus victimelor uneia dintre cele mai mari tragedii ale poporului sârb din această regiune. Lucrările semnate de Božidar Panić în diversele publicații locale de istorie reprezintă o bucată esențială a patrimoniului cultural și istoric al județului Arad în general și al comunității sârbe de aici în mod special.
„Božidar Panić a scris despre noi, conștiincios și neobosit, ne-a consemnat în istoriе și pentru istorie! A iubit comunitatea sârbă prin faptele sale, iar contribuția domnului Božidar Panić, în calitate de inginer, istoric, intelectual și, înainte de toate, om și creștin, aparțin tuturor! Veșnica lui pomenire, slavă și recunoștință!”, transmit cei de la Uniunea Sârbilor din România.
Citiți principiile noastre de moderare aici!