Sunt aproape trei ani de când stă în Bucureşti, vine acasă doar în vacanţe când îi lasă pe micuţii de la o grădiniţă în limba Engleză, pe care îi învaţă să cânte frumos. „Miss Brigitte”, cum o strigă copii a rămas tot aşa cum a plecat din Arad, pentru a concura la Megastar. Nu a schimbat-o nici faptul că a devenit cunoscută, nici că trăieşte din muzică ori că stă în capitală. „Este la fel de relaxant să vin acasă”, zice Brigitta despre timpul petrecut în Arad.
Vorbeşte mai repede
Brigitta a început să se obişnuiască cu agitaţia din capitală şi să considere Bucureşti-ul o a doua casă, iar colegii o a doua familie. S-a obişnuit cu stresul,a început să vorbească mai repede. „Doar părinţii spun, <<na, ok, ia-o mai încet acum eşti acasă, lasă un pic garda jos>>. Fiind fată, de multe ori mă simt singură şi trebuie să ţin piept vieţii de acolo. Trebuie să te înrăieşti puţin dar nu în sensul ăla de rău, doar că viaţa te învaţă să fii un pic mai dură. Sunt multe drumuri pe care poţi să apuci şi decizii bune sau proaste. Poţi să te schimbi şi nu neapărat în bine, iar cu cât eşti cu picioarele pe pâmânt cu atât este mai ok”, spune ea despre viaţa într-un oraş mare. Însă dacă i se spune că: oricum nu ai ce să faci în Arad, răspunde cu străşnicie „sunt unele persoane care nu ar lăsa niciodată Aradul pentru agitaţia din Bucureşti. Totul depinde de gust şi obişnuinţă. Eu tocmai agitaţia am câutat-o. Însă, poţi să ai un job în Arad, o viaţă liniştită şi parcă poţi să îţi dezvolţi un mediu familial mult mai ok, mai altfel. Mi se pare totul mai <<slow motion>> aici.” S-a maturizat, a învăţat să gătescă, iar mâncărurile mai deosebite le fotografează şi le pune pe facebook. Pe blog scrie mai rar din „lipsă de chef, timp şi iniţiativă”.
Muzica înaintea imaginii
Cât despre viaţa personală, deocamdată se axeză pe carieră şi pe muzică, deoarece simte că locul ei este pe scenă. „Vrem ca muzica noastră să ajungă la cât mai mulţi oameni. Muzica să fie apreciată, nu noi ca şi indivizi. Dacă aş fi vrut să mă promovez fără să conteze ce muzică fac, m-aş fi dus probabil la un producător, aş fi dat mii de euro, dacă i-aş fi avu. Aş fi făcut strict pentru promotion şi pentru bani, să fie faţa mea cunoscută, să fiu pe toate panourile”, zice Brigitta despre dificultăţile vieţii de artist. Ei nu vor să fie artişti neînţeleşi, ci mai de grabă să facă ceea ce le place. „Uneori lucrurile simple sunt mai de efect. Dacă o piesă se numeşte <<Entertainment is a bitch>>, în care spunem foarte direct că showbiz-ul este o mare cocotă şi toate lucrurile merg pe relaţii. Altă piesă poate fi mai profundă, alta mai light, easy going cum este <<Mary and the little lamb>>. O poveste foarte drăguţă despre Măria noastră autohtonă şi mielul miorotic”, explică solista trupei TIPS. Cântă de când era mică şi chiar dacă, poate s-a simţit de multe ori descurajată, a luptat pentru visul ei. A jucat, teatru în limba franceză, a participat la competiţii şi festivaluri. În liceu cânta cu trupa, Rebel, apoi Terra. „Asta ştiu să fac cel mai bine. Cred că toţi ar trebui să facă ceea ce le place. Dacă nu, trece viaţa pe lângă tine. Orice lucru cere sacrificii. Talent avem doar un mic gram, dar restul este muncă, muncă”, spune artista.
La ce renunţă
A renunţat a oraşul natal, familia pe care o vede rar, puţinele prietene şi calea considerată clasică pe care cei mai mulţi oameni o aleg în viaţă. „Jobul sigur, cartea de muncă, să ai stabilitatea. Eu încă simt că nu am chestiile alea. Fac ceea ce îmi place, dar nu primesc o sumă fixă de bani lunar. Este puţin mai nesigură viaţa aceasta de artist”. Dacă e să dea un sfat celor care se apucă de muzică Brigitta este cât se poate de onestă: „Prima dă să meargă la o profesoară de canto care poate să-l îndrume bine şi sincer. Toţi oamenii dacă ar face chestia asta am evolua, am ajunge şi noi cum sunt cei de afară. De exemplu în Marea Britanie, unde oamenii merg la concerte. Să fie sincer cu el sau cu ea şi să nu aibă aşteptări de mari câştiguri financiare la început. Chiar să aibe în vedere un suport financiar.”
O rugăminte pentru fani
„Să susţină viaţa culturală, să meargă la concerte, să plătească biletul acela de 5 lei, 10 lei, de cât ar fi. Deoarece lucrurile nu sunt moarte aici în Arad. Lucrurile mor dacă oamenii permit. Dar cu cât tineretul este mai implicat în viaţa culturală şi socială eu zic că va fi bine şi ne vom mândri cu ceea ce se întâmplă aici. Eu oricum mă mândresc că sunt din Arad. În Bucureşti spun <<sunt din Arad, de acolo sunt. Banatu-i fruncea>>”
O zi de marţi
„Mă trezesc, merg la copii fac oră de canto. Dansăm, cântăm ne distrăm. Nu uităm să ne încălzim şi vocile. Se amuză micuţii incredibil de tare. Merg în piaţă, fac cumpărăturile, mă relaxez. Apoi seara merg la repetiţie, care poate să dureze şi până la ora unu noaptea. Mai colaborez şi cu o trupă de cover-uri care cântă strict la evenimente private şi se merge cu tot ce înseamă scenă, lumini, sunet, etc. Îmi place şi ceea ce fac cu trupa aceasta chiar dacă este ceva cu totul diferit. Este şi acesta un job până la urmă”, mai spune Briggita.
M.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!