Statistici sumbre planează deasupra Aradului. Tot mai mulţi oameni „în putere”, forţa de muncă a judeţului nostru, aleg să emigreze spre Occident unde, cu toate că muncesc din greu, au o satisfacţie financiară pe măsură. Datele adunate de către Institutul Naţional de Statistică, coroborate cu datele primăriilor şi ale instituţiilor de specialitate din ţările în care pleacă arădenii arată că nu mai puţin de 22,25 la sută din forţa de muncă din judeţul nostru a ales să plece în alte ţări la lucru. La concret vorbind, statisticile arată că Aradul are peste 430.000 de locuitori. Dintre aceştia, 11.500 au plecat în străinătate înainte de 2011, iar în perioada 2012-2015 au mai plecat 15.000. Aşadar, în total, peste 26.500 de arădeni au ales să lucreze în străinătate. În tot acest timp, în judeţ sunt înregistraţi 119.000 de salariaţi. Drept urmare, procentul celor plecaţi în alte ţări este unul groaznic de mare. Nesiguranţa locului de muncă, salarizarea proastă, drepturile puţine, toate acestea i-au împins pe arădeni să ia calea străinătăţii.
Trebuie menţionat faptul că nu au fost luaţi în considerare ca fiind plecaţi decât arădenii care au petrecut mai mult de un an de zile peste hotare. Pentru că aceia care au stat atât de mult afară cu siguranţă au un loc de muncă. Instituţiile specializate în analiza pieţei muncii arată faptul că vina pentru exodul uriaş o poartă limitarea locurilor de muncă.
Iar lovitura o resimte din plin statul român, deoarece productivitatea arădenilor plecaţi la muncă în străinătate ar putea fi regăsită în economia noastră, nu a altor state.
Cătălin Ghinăraru, secretar general al Institutului Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică a Muncii şi Protecţiei Sociale, a declarat pentru site-ul cursdeguvernare.ro că „potențial, fiecare român este o pierdere pentru productivitate, dar, pe de altă parte, trebuie să luăm în considerare condițiile reale – nu sunt generate suficiente locuri de muncă. Orice individ care pleacă este o pierdere potențială pentru că el nu va mai contribui la formarea PIB, ci va ajunge într-o altă economie. Pe de altă parte, este adevărat că există o supraofertă de forță de muncă. Economia românească nu poate genera atât de multe locuri de muncă încât să absoarbă măcar întreaga populație calificată și cu disponibilitate pentru muncă din categoria de vârstă 20 – 64 de ani. Supraoferta se manifestă nu numai la calificările joase și medii, ci și la cele ridicate”, a explicat Cătălin Ghinăraru.

Prost plătiţi

Ghinăraru a mai declarat pentru cursdeguvernare.ro că „firmele (n.r. din România) vor căuta întotdeauna cu disperare forță de muncă pentru că oferă salarii mici, care reprezintă tot o problemă de productivitate, până la urmă. Oamenii fug de aceste salarii mici, de condițiile dificile de muncă, mai ales că ei găsesc de lucru ușor pe altă piață. Locurile de muncă imposibil de găsit aici se găsesc în altă parte, la distanță mică. Dacă ne uităm la oferta de muncă și la câți oameni calificați sunt în țară, lăsându-i la o parte pe cei care sunt afară, vom vedea că nici pentru aceștia nu avem foarte multe locuri de muncă”.
Aşadar, firmele se plâng că nu au muncitori, dar ele caută doar personal necalificat, dispus să lucreze mult pe bani puţini. În ceea ce priveşte oamenii calificaţi, aceştia îşi găsesc foarte greu un loc de muncă decent.

Mult mai rău la alţii

Procentul arădenilor buni de lucru care au ales să plece în străinătate este unul mare. Dar nici măcar nu ne putem compara cu alte judeţe, unde situaţia este critică. De exemplu, în judeţul Neamţ sunt 73.852 de salariaţi, în timp ce numărul nemţenilor care lucrează în străinătate este de 69.300, adică 93 la sută din angajaţii din ţară. O situaţie similară o întâlnim în Bacău, unde sunt 97.300 de angajaţi în ţară, în timp ce 78.000 de oameni buni de muncă au ales să plece în străinătate. La polul opus se află Bucureştiul, de unde au plecat afară doar 10 la sută din ponderea angajaţilor din ţară, respectiv 89.000 în străinătate şi 824.000 în ţară.