ARAD.În ciuda vremii ploioase, aproximativ douăzeci de persoane au participat, duminică 12 decembrie, la turul „Arad, al doilea oraș al Revoluției din Decembrie 1989” organizat de Asociația Turism Alternativ cu ghizii voluntari de la Arad Free Tours.

Teodor Stoica și Paul Ionescu au ghidat grupul care pe parcursul a trei ore a mers pe urmele revoluționarilor din 21 decembrie 1989. Au participat localnici, studenți, foști angajați ai întreprinderii de Orologerie și chiar vizitatori de la Timișoara.

„A fost o mare bucurie că în ciuda vremii nefavorabile a fost prezent un număr mare de arădeni, iar astfel am putut să urmăm traseul primilor revoluționari, începând cu Întreprinderea de Orologerie Industrială de pe strada Cocorilor și până la punctul final al turului, Monumentul lui Toth Sandor din vecinătatea Podului Decebal. Am avut parte și de momente speciale, iar prin acest lucru mă refer la participanți din cadrul Revoluției din Decembrie 1989 din Arad, care au fost prezenți pe parcursul turului nostru și au și oferit din mărturiile personale. Unul din acești participanți a fost chiar unul din acei revoluționari care în dimineața zilei de 21 decembrie 1989 au pornit de la Orologerie în frunte cu Dănilă Onofrei”, a declarat Teodor Stoica, ghid Arad Free Tours, coordonatorul turului.

Unul dintre participanți, Ovidiu Cătălin Vîlceanu, a punctat:

„Este un tur foarte frumos, o inițiativă demnă de lăudat, eu am aflat de ea de pe internet. Mă bucur că am putut să particip, din păcate vremea nu ne-a avantajat și suntem într-un număr mai restrâns, dar prezentarea a fost extraordinară, foarte bine documentată. Chiar mă bucur din suflet, am venit din Timișoara la Arad. Chit că sunt un pic trecut prin viață, nu am știut evenimentele care s-au petrecut la Arad și este o experiență plăcută pentru mine.”

În acest context, participanții la tur au afișat un banner cu mesajul: „VREM REAMPLASAREA PLACHETEI COMEMORATIVE LA OROLOGERIE”.

Obligația morală

Ionuț Adrian Mițiți, student la drept și participat la tur a declarat legat de situația cu placheta comemorativă că „este o decizie cel puțin abuzivă. Înțeleg că totul merge pe o idee de privatizare dar nu înseamnă că dacă deții un imobil poți să face ceea ce vrei tu cu el. Putem observa și în cadrul legislativ dacă deții un imobil care este istoric ai anumite obligații. La fel mi se pare că și proprietarul imobilului de la Orologerie, avea o anumită obligație, existentă sau inexistentă legal vorbind, dar cel puțin avea o obligație morală de a lăsa acea placă acolo din semn de respect pentru ‘89”.