Momentul absolvirii. Emoții, discursuri, eternul și la fel de fascinantul „Gaudeamus” cântat la unison de zeci de tineri cu vise și speranțe pentru viitor. Părinți cu flori, înlăcrimați, emoționați și totodată mândri de tinerii absolvenți. Emoțiile unui prim examen important și intrarea la liceu, despărțirea de colegi și încheierea unei etape în viață. Oricum ne-am raporta la absolvire, fie că vorbim de clasa VIII-a, fie că ne uităm la cei din clasa XII-a, nu o putem face fără emoție. Anul acesta, însă, tinerii trec printr-o absolvire în izolare, departe de clasele care le-au fost cămin în anii de gimnaziu sau liceu, departe de băncile pe care și-au scrijelit amintiri, iar clopoțelul școlilor rămâne prăfuit.

Iată în continuare câteva mărturisiri ale elevilor arădeni.

ROBERT CIOBANU – clasa a XII-a

„Carantinarea ne restrânge treptat: începe cu micșorarea distanțelor pe care le putem parcurge și culminează cu micșorarea respirației, scurtarea mișcării și o compresie a sinelui care de fapt ne face să ne lărgim universul interior. În perioada asta călătorim de acasă prin lectură și alte «escapade» de frumos. De asemenea, profităm de timpul care ne prisosește pentru a ne pregăti temeinic pentru examenul maturității, dar și pentru a ne plănui, în continuare, viitorul. Sperăm separați, dar împreună, la zile mai bune, iar până când acestea vor veni ne vom bucura atât cât putem chiar și de perioada aceasta tulbure”.

MARA ONICA – clasa a XII-a

„Din punctul meu de vedere această carantină ne-a restrâns din punct de vedere al distanțelor și locurilor pe care le parcurgeam, al ieșirilor cu toți cei mai apropiați. Cu toate acestea, există și un lucru bun acela fiind faptul că din punct de vedere sufletesc și spiritual ne-a oferit ocazia de a ne cunoaște pe noi și totodată de a dezvolta o altă gândire aceea de a ne gândi ce putem face stând în casă. Eu, pe lângă pregătirea pentru examenul de bacalaureat care este absolut necesară, mă destind prin citit, vizionarea de filme și documentare și nu în ultimul rând folosirea rețelelor de socializare pentru a rămâne în contact cu prietenii și apropiații. Cu toate că nesiguranța și incertitudinea domină cred asupra tuturor în aceste momente, sperăm toți de la distantă (dar împreună sufletește) la un viitor strălucit și la o revenire a lucrurilor la normal”.

SARA VIRASTĂU – clasa a VIII-a

„Personal, această perioadă mi-a pus la încercare abilitatea de a mă adapta în situații noi, o abilitate ce ar trebui prețuită deoarece nu mulți o au. La început a fost nevoie să învăț o mulțime de lucruri noi, cum să utilizez diferite platforme sau site-uri și să-mi împart timpul în așa fel încât să nu rămân în urmă cu nicio activitate. Profesorii au fost de mare ajutor deoarece ne-au dat instrucțiuni utile și ușor de urmat. După părerea mea inițiativa lor trebuie apreciată. Într-adevăr, îmi lipsesc colegii și prietenii, dar această perioadă îmi dă timp să fac și alte lucruri de care înainte nu aveam timp. Au fost momente de cumpănă în care mi se părea că toate sunt împotriva mea, dar am reușit să le depășesc și să mă gândesc la ceva cu adevărat important: viitorul meu. Sper că totul se va termina curând. Chiar dacă la final de vom relua rutina de dinainte, ceea ce am învățat și experiența vor rămâne”.

BOGDAN BIRIȘ, clasa a VIII-a

„Această pandemie a pornit într-un timp nu prea ideal pentru elevii claselor terminale, datorită apropierii examenelor și a faptului că nu am putut susține simulările. Această perioadă este plină de incertitudine datorită schimbărilor constante. Profesorii își dau silința, țin cursurile, trimit materialul pentru materii și ne trimit fișe de lucru. Problema cu orele online este că profesorii folosesc diferite platforme pentru materii și nu avem un orar unde putem vedea ce platformă este folosită la o anumită materie și unde trebuie să trimitem temele”.

MARA VAȚ, clasa a VIII-a

„Distanțarea socială, un lucru pe care îl trăim chiar în acest moment. Personal, această perioadă nu m-a afectat, ba chiar a devenit oarecum o rutină. Motivul?Prin simplul fapt că școala ne-a oferit sprijinul, noi, elevii, am putut să ne reconectă chiar dacă pentru scurt timp. În această perioadă am observat altfel lucrurile, totul e mult mai pustiu și liniștit, sentimentul de „frică” a căpătat o nouă nuanță în ochii mei. Tot ce contează acum este să rămânem sănătoși și să privim această carantină într-un alt mod, nu ca pe o temere, ci ca pe un obstacol care în curând va dispărea”.

LAURA MNERIE, clasa a VIII-a

„Perioada în care ne aflăm are atât un impact pozitiv cât și unul negativ asupra vieților elevilor. Din punctul meu de vedere, faptul că stau mai mult acasă, am mai mult timp să mă odihnesc și să mă relaxez este un lucru bun, dar la început m-a făcut să îmi ies puțin din ritmul de învățat. În timpul acesta am învățat cum să-mi organizez și să folosesc mai bine timpul pe care îl am. Din fericire, am putut păstra legătura cu profesorii și colegii. Orele le ținem în continuare, fiecare profesor folosind o anumită platformă. Este o perioadă complicată, dar școala continuă și examenul se apropie”.

LORENA MARIȘ – clasa a XII-a

„Și acum îmi amintesc cum, la începutul anului, urmăream cu sufletul la gură fiecare caz de coronavirus apărut în România. O dată cu trecerea zilelor numărul cazurilor a crescut, iar teama s-a instalat printre oameni. Între timp școlile s-au închis, panica a pus stăpânire și pe mine deoarece nu știam ce urma să se întâmple în continuare cu examenele naționale, dar și cu festivitatea de încheiere mult așteptată sau alte activități la care participă elevii claselor terminale. Însă curând, urma să vină o perioadă și mai grea, mama mea fiind cadru medical și îngrijind pacienții cu noul coronavirus. Pentru a ține în siguranță restul familiei, aceasta a hotărât să mențină distanța, așa că nu lăsa pe nimeni să treacă pragul ușii sau să se apropie de ea. În fiecare zi treceam pe lăngă ușa camerei ei pentru a discuta câte puțin, dar cuvintele nu pot înlocui întotdeauna îmbrățișările și sărutările mamei. Mereu am încercat să-i zâmbesc de la distanță pentru a o încuraja, deși uneori tânjeam să mă arunc în brațele ei pentru a-i simți mângâierea. Nu a fost, și încă nu este ușor, să aștepți rezultatul testului de coronavirus, dar cel mai greu este să afli că un membru al familiei este pozitiv. În acel moment, lumea în care trăieși pare să se năruie, iar sute de emoții diferite îți pun stăpânire peste suflet. Cu ajutorul timpului și al încurajărilor celor din jur, am reușit să găsesc puterea de a trece peste aceste evenimente nefericite și să privesc părțile pozitive ale acestei pandemii. Totuși, sper ca această perioadă să-i învețe pe oameni să fie mai uniți și mai iubitori deoarece doar prin gânduri bune putem sa trecem împreună peste momentele dificile în care ne aflăm”.

ANDRA SARA PAP – clasa a XII-a

„Fiind într-o clasă terminală, la începutul acestei izolări am fost foarte încântată. Vedeam în această perioadă prilejul de a mă focusa strict pe învățatul pentru examenul de bacalaureat și de admitere. Într-adevăr, timpul e de partea noastră, însă dupa 2 săptămâni de stat în casă mi-am dat seama că pentru a fi productiv ai nevoie de mai mult decât de timp. Fiind o persoană foarte prietenoasă și sociabilă, încă din primele zile am simțit lipsa persoanelor dragi mie. La început nu a fost atât de greu, deoarece comunicăm zilnic prin rețelele de socializare, însă după câteva zile am simțit ca aceste “întâlniri online” nu îmi mai dădeau aceeași stare de bine. Bineînțeles, am început să mă simt din ce în ce mai obosită datorită sedentarismului și statului excesiv de mult pe telefon iar, dupa încă câteva zile, simțeam ca îmi pierd motivația de a mai face orice. Știam că nu mă puteam lăsa pradă acestei stări, așa că am început să îmi ocup timpul cu orice lucru ce îmi aducea cât de puțină bucurie și motivație. Am început să citesc din ce în ce mai mult, am gătit rețete pe care pusesem ochii de mult timp însă nu apucasem să le prepar și am încercat pe cât de mult posibil să stau cât mai departe de mediul online. Toaste aceste activități mi-au redat motivația, iar pe zi ce trece am început să fiu din ce în ce mai productivă. Factorul cheie care m-a făcut să simt că trebuie să rezistăm și să facem ce e cel mai înțelept a fost familia mea, cu care, deși izolați, am petrecut niște momente frumoase care ne-a unit mai mult. Această perioadă în care lumea a fost pusă pe pauză m-a învățat că trebuie să prețuiesc fiecare minut petrecut alături de cei dragi, pentru că toate lucrurile frumoase din viața noastră construite în ani ar putea dispărea în doar câteva zile. Trebuie să luăm decizii înțelepte și mai degrabă să ne bucurăm de ceea ce avem, decât să ne întristăm de ceea ce ne lipsește. Chiar dacă suntem privați de a petrece ultimele clipe ale liceului împreună, noi, elevii din clasele terminale, putem fi recunoscători deoarece această perioadă ne-a adus mai aproape unii de alții. Nu vom avea ca amintire cea mai spectaculoasă festivitate și cel mai frumos banchet, însă cuvintele de încurajare și apelurile video în care ne susțineam unii pe alții vor rămâne mereu în inimile noastre”.

RALUCA VIERU – clasa a XII-a

„La fel ca și ceilalți elevi de clasa a XII-a, trec printr-o perioadă destul de dificilă. Pe durata acestei pandemii am realizat că trebuie să învăț să-mi organizez mult mai bine timpul și să nu îmi ies din ritm. Încetul cu încetul am reușit să mă adaptez acestui stil. Ceea ce mă deranjează cel mai tare este faptul că nu o să pot să-mi petrec ultimele luni alături de colegii mei și de cadrele didactice care mi-au fost alături în acești patru ani frumoși. Nu o să pot să particip la festivitatea de încheiere, și, mai ales, la banchetul mult visat”.

DARIA ANDREEA JUGAN – clasa a XII-a

„Incertitudine- cred că este cuvântul potrivit pentru a rezuma această perioadă prin care trecem cu toții. Ca elevă în clasa a XII-a, pot spune că, de când a început epidemia la noi în țară, am trecut printr-un carusel de emoții, nu ştiam ce va aduce ziua de mâine: de la închiderea şcolilor, la faptul că am aflat că nu voi avea ocazia să-mi petrec ultimele zile de şcoală aşa cum era planificat, să-mi îmbrățişez colegii, să am parte de bucuria absolvirii. Bineînțeles, aşteptându-ne la un altfel de final de liceu, tuturor ne e greu să acceptăm ceea ce se întâmplă. Totuşi, e ceva ce această perioadă m-a învățat, şi anume că fericirea e mereu ceva simplu: o discuție pe grupul clasei în care ne sprijinim unii pe alții şi ne împărtăşim opiniile, o seară de film, un joc de Rummy în familie. Brusc, avem timp. Aşa am trecut eu prin această perioadă de incertitudine: având certitudinea că, după ce această perioadă se va termina, vom fi mai mult ca niciodată, UNIȚI”.

CĂLUGĂREANU BIANCA – clasa a XII-a

„Cu toate că înțelegem necesitatea măsurilor adoptate în ceea ce privește școala, nu putem ignora durerea pe care generația noastră o resimte. Atâtea momente speciale, unice în viață răpite din sufletele elevilor de a XII-a. Experiența noatră de liceu a luat sfărșit în mod subit, lăsându-ne pe toți cu un gust amar, debusolați, de parcă tocmai ne-ar fi fugit pământul de sub picioare. Un deznodământ frapant: fără Gaudeamus și vivat academia, fără contraste alb – negru și fără festivități alături de colegi și mentori sau banchetul dat deja uitării. Unicul subterfugiu rămâne, în această perioadă tulburătoare, lectura și cufundarea în studiu, pregătirea pentru examenul de Bacalaureat, singurul liant rămas între noi și liceu”.

SELIN BAKIMCI – clasa a VIII-a

„Am început acest an școlar cu multe întrebări: cum va decurge examenul? voi reuși să intru la liceul dorit? ce rochie voi purta la banchet? ce gânduri să scriu în albumul colegilor mei? cât de emoționantă va fi ultima oră de școală când ne vom lua rămas de la profesori și colegi? Am început anul cu un tumult de sentimente… iar acum parcă am intrat într-o bulă în care s-a dilatat timpul. Acum întrebarile cât și sentimentele s-au schimbat. Stau și mă gândesc dacă vom mai da examenul, dacă rochia mea de banchet va rămâne nepurtată în dulap, dacă albumul de poze îmi va rămâne nescris. Oare cât din visele noastre se vor împlini? Oare când va reveni totul la normal? Oare când se vor auzi din nou râsete de copii pe stradă?”