Criza "aprinde" revistele

ARAD. Cum se prezintă astăzi revistele de cultură ?; care este rațiunea de a fi – în continuare – a acestei instituții a culturii scrise?; a cui este revista de cultură?; piața revistei de cultură și așa zisa criză a lecturii; revista și noile provocări ale mijloacelor electronice de comunicare; revista de cultură pe suport de hârtie vs revista de cultură electronică…

Aceastea au fost doar câteva din direcțiile în care s-au purtat discuțiile la primul colocviu naţional al revistelor literare şi de cultură din România desfășurat, la sfârșitul săptămânii trecute, în sala festivă a Consiliului Judeţean Arad și la care au participat – așa cum am mai informat – directori și redactori șefi, poeți și prozatori din țară dar și din Republica Moldova și Serbia.

Revistele, în trei timpi

Pe post de moderator, Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, considera că revistele literare trebuie văzute în trei timpi: • De unde vin ele? Și arăta că, la Arad, sunt prezente reviste, ce au trecut cu bine suta de ani, fără de care ar fi greu să ne imaginăm cultura românească. • Ce se întâmplă acum cu revistele? Toată viața culturală este reprezentată de aceste reviste. Cutia de rezonanță a editurilor o reprezintă revistele de cultură. Rolul acestor reviste este de a asigura spiritul critic, de selecție. „Noi nu ne adresăm celor care nu citesc – spunea Excelența Sa Nicolae Manolescu, ambasadorul României la UNESCO. Revista de cultură trebuie făcută serios și profesional”. • Revistele de cultură, încotro? „Din păcate regimul publicațiilor nu este reglementat. Singurul domeniu care nu este subvenționat este literatura”. Ea este subvenționată, fără lege, doar de cei care vor să o facă . Și, din fericire, mai există autorități locale, ca la Arad, care sunt foarte angajate. „Lucrăm la o lege de subvenționare a revistelor culturale – spunea președintele U.S.R. Dacă nu există înțelegere din partea guvernanților, revistele dispar. Dacă banul contribuabilului se duce în tot felul de lucruri de ce nu s-ar duce și în cultura de elită?”

Spre o nouă alfabetizare

„O problemă cu adevărat gravă este că avem o criză a cititorilor – sublinia Mircea Mihăieș (de la revista „Orizont”). E clar că ceva e defect în societatea românească. Nu știu ce e de făcut aici. Cred că problema dramatică în România ține de educație, de degradarea învățământului. Trebuie să fim mai agresivi, să demarăm o nouă alfabetizare. Să reînvățăm ABC-ul citirii revistelor literare”.

Redactorul șef al revistei „Viața românească”, Nicolae Prelipceanu, era de părere că ar trebui puse mai multe întrebări: „Cultura, încotro?; Școala, încotro?; România, încotro?; Lumea, încotro?” „N-aș putea răspunde deși aș putea spune că lumea întreagă este în derivă. Cred că nu trebuie să ne lamentăm dar să știm pe ce lume trăim”. „Educația este marea hibă a noastră – considera Cassian Maria Spiridon („Convorbiri literare). Toate revistele importante se găseau, înainte, în biblioteci, inclusiv în cele comunale, acum prea puține se abonează la publicațiile culturale”

Prima judecată a scriitorilor

Redactorul șef al revistei „Steaua”, Adrian Popescu, a vorbit despre rolul revistelor literare în care „cronica are un rol esențial”, pentru „este cea care dă prima judecată” și „trebuie făcută cu multă responsabilitate și nu trebuie lăsată pe mâna unui amator”; de aceea revista literară „trebuie menținută pentru că este formatoare de grilă valorică”. „Valoare revistelor literare este dată de spiritul critic pe care îl practică”, a fost de părere Aurel Pantea („Discobolul”). Iar Cornel Ungureanu („Orizont”) a precizat că „scriitorul aparține și trebuie să aparțină unei elite”. Dar , la noi, „toată lumea vrea să fie scriitor – și-a spus părerea prozatorul arădean Gheorghe Schwartz – fiecare om, care poate să-și scrie biografia, se crede scriitor” și, din păcate, „în România avem o împărțire a scriitorilor și nu a operelor literare”.

Spre urechile…decidenților

„Este salutar faptul că la Arad a avut loc o astfel de întâlnire – a spus redactorul șef al revistei „Familia”, Ioan Moldovan. Problema e ca tot ceea ce am discutat aici să iasă din cercul acesta și să ajungă la cei care decid”. Criticul literar Al. Cistelecan („Discobolul”) crede că „sunt două lucruri de făcut: o listă de reviste de patrimoniu pe care Guvernul să le protejeze și limpezirea legislativă pentru editarea revistelor locale”. „Revistele literare aduc personalitate – a completat George Vulturescu („Poesis”) – și trebuie să ne protejăm valorile locale prin reviste culturale”. Redactorul șef al „României literare”, Gabriel Chifu, a apreciat că au fost „întrebări tulburătoare și soluții concrete. Cred că trebuie să reținem că investiția în cultura scrisă a avut un efect. Trecutul ne ajută să demonstrăm viabilitatea acestui proiect privind revistele literare. Încotro? Sună îngrijorător. Nu putem avea viitor când prezentul este nesigur. Situația revistelor nu poate fi rezolvată când învățământul și educația sunt în degringoladă. Revistele nu trebuie tratate ca instituții de presă ci ca instituții de cultură. Ele formează casa unde este ținută literatura română de astăzi”.

După atâtea discuții, președintele USR, Nicolae Manolescu, a concluzionat: „Ne vom folosi de argumentele d-voastră în mesajul pe care îl vom adresa Ministrului Culturii, Primului Ministru, și sperăm că la viitoarea întâlnire vom avea o lege”.

Și încheiem, într-un ton mai vesel, cu întrebările lui Lucian Vasiliu: „Încotro?, Încotro? În Cotroceni?”

O mică glorie locală

În deschiderea colocviului, poetul Vasile Dan, redactor șef al revistei „Arca” și președintele filialei Arad a USR, a vorbit despre importanța și implicarea revistelor literare în cultura română. Cât despre intrarea revistei „Arca” în cel de-al 25-lea an de apariție neîntreruptă, el a arătat, cu umor, că reprezintă „o mică glorie locală”.