ARAD. Au lăsat deoparte pantofii cu toc și au ales bocancii. Au lăsat confortul programului de la 8.00 la 16.00 și l-au ales pe cel în ture, de zi și de noapte. Care este povestea lor, cum este să lucrezi într-o instituție militară, care până acum câțiva ani părea a fi formată exclusiv din bărbați, cum s-au integrat, cum au fost primite, de ce fac ceea ce fac și cum au ajuns să facă ceea ce fac. Citiți-le poveștile.

Simona este prima jandarmeriță din Arad. Mai exact, Simona este prima jandarmeriță care a lucrat în stradă, pe ordine publică. În 15 decembrie 2005 s-a încadrat la Inspectoratul de Jandarmi Județean Arad. Și nu pentru că asta și-a dorit sau a visat, ci dintr-o întâmplare. Întâmplare pe care, din câte se pare, Simona ar repeta-o fără să stea pe gânduri.

”Nu mi-am dorit nicio secundă să îmbrac haina militară, nici în instituția Jandarmeriei, nici în instituția Poliției și nici într-o altă instituție care desfășoară activități pe linie de ordine publică. Am terminat liceul pedagogic, iar ideea era să devin învățătoare sau educatoare. Am continuat cu asistență socială-teologie, așa era specializarea la facultate, și în 2005 l-am cunoscut pe soțul meu, care m-a motivat oarecum să candidez pe unul dintre posturile care erau scoase la concurs în momentul respectiv. Era vorba despre 10 posturi de ordine publică și 5 pentru transporturi speciale. Am candidat, am intrat, am parcurs toate examenele, le-am luat și în 2005, cu data de 15 decembrie am fost încadrată. Primele 3-4 luni nu mi s-au părut ok, nu mă regăseam în sistem. Am fost prima jandarmeriță din Arad pe ordine publică, adică existau angajate în IJJ, dar lucrau la birou. Pas cu pas a început să-mi placă. În decembrie 2021 am avut 16 ani de stradă, exclusiv. Nu am lucrat nicio secundă la birou, ci doar ordine publică, în stradă, în cadrul Detașamentului 1 Jandarmi Mobil. Nu m-am simțit pusă în pericol niciodată. Tot timpul am făcut parte dintr-un echipaj de cel puțin patru membri, lucru care presupune o protecție, oarecum, din partea bărbaților. Le-am explicat de multe ori, la câte spețe am fost solicitați, că nu se vor putea baza niciodată pe forța mea fizică, dar se pot baza pe faptul că voi comunica la spețe și voi încerca să aplanez conflictele, și am constatat că la anumite spețe unde erau, spre exemplu, implicați bărbați agresivi sau chiar sub influența băuturilor alcoolice, în prezența unei femei încep să dea înapoi puțin și în unele cazuri, în al 13-lea ceas își amintesc de faptul că este prezentă o femeie și un pic bat în retragere. Au fost și situații în care nu se întâmplă acest lucru. Nu este o muncă ușoară, dar dacă îți place face parte din tine. Integrarea în grup, în grupul bărbaților a fost favorabilă din toate punctele de vedere, în sensul că în 2005 când m-am încadrat, cum am spus, nu era nicio femeie la Detașamentul Mobil și am fost primită – și pot să o spun oricând și la orice oră – cu brațele deschise”, și-a adus aminte Simona despre începuturile ei în cadrul Jandarmeriei Arad.

În total, Jandarmeria Arad are patru femei care fac parte din echipaje de ordine publică, desfășurându-și activitatea exclusiv în stradă.

Larisa face parte dintr-un asemenea echipaj din anul 2019. De ce a ales această meserie?

„Am trăit în casă cu un jandarm. Acesta este tatăl meu. De la el am învățat foarte multe și am vrut să-l urmez. Am fost atrasă de uniforma militară, de tot ce ține de acest aspect. Lucrez de trei ani de zile la ordine publică”, a spus Larisa. Ea a mai amintit și de colegii ei, care au integrat-o imediat în grup și au sprijinit-o ori ce câte ori a avut nevoie.

Mădălina și-a dorit din liceu să îmbrace uniforma de jandarm.

A făcut acest lucru după ce a terminat facultatea și Școala Militară de Subofițeri „Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani. Din anul 2019 până în urmă cu câteva zile a lucrat în stradă.

„Mi-am dorit să fiu jandarm încă din liceu. Îmi place ceea ce fac, este o meserie dificilă – este adevărat – dar foarte frumoasă. Din anul 2019 am lucrat la ordine publică, iar de o săptămână m-am mutat la dispeceratul de pază”, ne-a povestit Mădălina – care speră să revină „în stradă”, la ordine publică.

Carmen a ales cariera militară, avându-l pe tatăl ei ca model. Lucrează cot la cot cu colegii ei, în stradă, din 2007, iar dacă ar fi să o ia de la capăt, ar alege același drum.

„Sunt angajată la Inspectoratul Județean de Jandarmi Arad din 1 ianuarie 2007. Încă de mică m-a fascinat uniforma militară. Tatăl meu, cadru militar în rezervă, a fost un exemplu pentru mine, așa că am ales și eu cariera militară. Au fost și momente grele, dar satisfacția a fost pe măsură când totul s-a terminat cu bine. Indiferent de misiunile încredințate, niciodată nu am simțit teamă deoarece colegii mei sunt foarte bine pregătiți, cu multă experiență și împreună suntem o echipă care putem face față oricărei situații. Îmi place ce fac și dacă aș fi pusă să aleg, oricând aș alege aceeași carieră”, ne-a mărturisit Carmen.

„Salvatori din pasiune” se numește programul ISU Arad baza pe voluntariat în cadrul SMURD. Toți cei 12 voluntari sunt de sex feminin. Acestea, alături de cadrele medicale și paramedicii SMURD, învață tainele nobilii meserii de salvator. Cine sunt cele 12 și de au decis ele ca în timpul liber să salveze oameni?

Valentina Neag
Valentina este voluntar ISU din septembrie 2019. În toată această perioadă a participat la mai bine de 12 intervenții. La întrebarea „De ce voluntar la ISU?”, răspunsul Valentinei a fost:

“Pasiunea de a ajuta m-a îndemnat spre voluntariat. Sunt soție de subofițer, mamă a unui băiețel de patru ani, lucrez la o societate comercială. Vreau să dau un exemplu societății prin <<a fi solidar din pasiune>> și doresc să mă autodepășesc”.

Georgiana Raluca Tudor
Tudor Georgiana Raluca are 20 de ani. Spune că a ales să fie voluntar din dragoste pentru semeni, iar faptul că este alături de o echipă minunată de profesioniști a determinat-o să crească și să se dezvolte, aceștia fiind alături de ea încă de la vârsta de 17 ani. Se caracterizează în trei cuvinte:

“Modestă, ambițioasă, dedicată”.

Antonia Marșieu
Spune despre ea că este o persoană curajoasă, ambițioasă și că meseria de pompier i-a fost dragă de mică. Pentru salvatoarea arădeancă o zi perfectă este aceea în care face voluntariat pe autospecialele SMURD, ajutându-și astfel semenii.

Alexia Herlo
Alexia Herlo a ales în urmă cu câteva luni să se alăture echipei de voluntari ai ISU Arad. Dragostea pentru haina militară i-a fost transmisă prin intermediul tatălui ei, care a lucrat la rândul său în cadrul armatei. Se declară o fire optimistă și încurajează toate femeile să iasă din zona de confort, să fie îndrăznețe și puternice.

Georgiana Seciu
Georgiana se consideră o persoană sociabilă și ambițioasă. Urmează cursurile școlii Postliceale Sanitare Arad, este mama unei fetițe de șase ani și este soție de muzicant. Consideră că este un privilegiu în a ajuta o persoană și nu trebuie “să cerem sau să așteptăm să primim ceva în schimbul ajutorului oferit”. Sfatul Georgianei pentru femei de 8 martie este

„să îndrăznească să facă ceea ce le place, vârsta nu este un obstacol pentru a deveni voluntar”.

Raluca Chiuan
Raluca este voluntar în cadrul ISU Arad de mai bine de cinci luni, iar onestitatea și ambiția sunt calitățile care, cu siguranță, o vor ajuta pe parcursul vieții în tot ceea ce vrea să obțină. Dincolo de uniformă, este o elevă care își iubește familia și prietenii. Luptă pentru visul ei, acela de a intra la Academia de Pompieri din București. Deși face naveta, preferă ca weekend-urile să le petreacă făcând voluntariat la ISU.

Mariana Claudia Urs
Claudia face parte din echipa de voluntari ISU din septembrie 2021, perioadă în care a paticipat la mai bine de 25 de intervenții. Este mama a doi băieți pe care îi sfătuiește să-i urmeze exemplul. Mesajul ei pentru femei este:

“Faceți voluntariat, merită această experiența de viață, nu aveți idee cât de mult contează zâmbetul pe care îl primiți de la persoanele pe care le salvați”.

Erika Csillag
În cele șase luni de când este voluntară ISU Arad, Erika a participat la mai bine de 20 de intervenții. O zi perfectă pentru ea este dată de lipsa sunetelor de sirenă. Studentă în anul I la Universitatea Aurel Vlaicu Arad, speră ca de la uniforma de voluntar să treacă la cea de subofițer. Noi îi dormim mult succes în tot ceea ce și-a propus.

Andreea Marta
Pasiunea, dorința de a ajuta, dar și empatia față de oameni au determinat-o pe Andreea sa devină voluntar ISU. Este viitoare asistentă medicală, lucrează în domeniul medical și se bucură pentru faptul că are ocazia să învețe și să trăiască clipe care, cu siguranță, îi vor marca întreaga carieră medicală. Mesajul transmit de Andreea către femei este:

“Iubiți-vă pe voi, respectați-vă, fiți curajoase și puternice!”

Liliana Crina Tetulea
Mereu aproape de oameni, sensibilă, ambițioasă și devotată, Lili a ales să devină voluntar pentru a se autodepăși, pentru a se dezvolta profesional, dar și personal. Îndeamnă toate femeile să facă voluntariat, în acest fel oferind mai departe meseria de salvator din pasiune.

Ioana Medregan
“Atunci când salvezi o viață, ai cea mai mare satisfacție” – este ceea ce ne-a răspuns Ioana la întrebarea: “De ce voluntar ISU?”. Vrea să îi îndrume și pe ceilalți să facă voluntariat, spunându-ne că această experiență îți oferă posibilitatea de a trăi în alt mediu decât cel de zi cu zi.

Adela Sav
După mai bine de trei ani de voluntariat, paramedicul Adela, spune că ISU Arad a devenit a doua ei casă.

A pornit pe acest drum temătoare și cu mii de întrebări, neștiind încotro o vor duce aceste provocări. Voluntariatul a învățat-o să gestioneze o situație de urgență, să știe ce trebuie să facă în caz de “doamne ferește”, toate acestea învățându-le de la o echipă de oameni extraordinar de devotați. La întrebarea “De ce voluntar ISU?” Adela ne răspunde:

“În cele din urmă totul este despre și pentru comunitate, despre ajutor și compasiune, despre bucuria de a fi cu folos celor care au nevoie de tine în cele mai grele momente. Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să mă formez și să mă perfecționez, pentru faptul că au avut răbdare și că mi-au oferit credibilitate. Asta e povestea mea, de paramedic și cred în ea, azi, mâine și pentru totdeauna!”