Marius Lazurca a deschis seara cu conferinţă pe tema “Răul invizibil. Comentarii despre războiul hibrid.” după care a predat ştafeta lui Teodor Baconschi şi Adrian Papahagi. “Răul între seducţie şi banalitate” a fost punctul de plecare al celor doi care au lansat o multime de întrebări dar şi răspunsuri pe parcursul a unei ore şi jumătate.

Adrian Papahagi: “Actul liber al voinţei este responsabil pentru rău”

Despre formele şi natura răului, de ce şi cum comitem răul? Cum se manifestă răul în istorie şi raţiunea umană? Din ce vine răul? Iată o parte din întrebările care şi-au găsit răspuns vineri seara. Cugetările lui Papahagi despre rău l-au condus inevitabil şi spre bine, spre Dumnezeu, spre sacru, antiteza bine-rău fiind mai mult decât ofertantă unei meditaţii complexe. Triunghiul Dumnezeu – Om – Diavol guvernează discursul lui până la capăt şi deschide căi de reflecţie chiar şi spre ideea de libertate, ea fiind organic unită de răul permis.

“Dumnezeu putea să creeze o creatură care să nu comita răul? Da, putea. Ar fi fost acea creatură liberă? Nu, n-ar fi fost. În acea lume posibilă în care Dumnezeu ar fi creat o creatură neliberă dar predestinată să un comită niciodată rău, teologii şi filozofii creştini spun că acel tip de bine ar fi fost defapt un rău şi mai mare. Cu alte cuvinte, a fi predestinat să faci binele în absenţa libertăţii este în sine un rău, fiindcă doar în libertate există virtute. (…)

Cred că răul este abisul din noi, este acea zona de nefiinţă (…) este această perversitate a omului care priveşte neantul în faţă şi simte că ar vrea să se arunce în el, sau să ii arunce pe alţii în el. Deci este până la urmă tot o formă de negare… o negare a vieţii, o negare a celorlalţi şi aşa mai departe. Pe mine nu răul ca negare a binelui, a vieţii şi a frumosului şi a dezirabilului mă înspăimântă, pe mine mă înspăimântă relativizarea răului, şi asta cred că este marea perversitate a modernitătii.” (Adrian Papahagi)

Ce poate face omul cu mintea lui ca să stârpeasca răul?

Pentru ca istoria nu se poate da înapoi ca o rola de film, pentru că timpul are o singură direcţie, Teodor Baconschi mută discuţia spre atitudinea modernă şi postmodernă faţă de rău, lansând curioasa întrebare “Ce meserie are diavolul în secolul 21?” Dând la o parte metafizicul, răul a fost iar analizat,  lăsând loc acum doar interpretărilor practice şi moderne, mult mai uşor de înteles. Modernitatea spune prin vocea lui Baconschi, că răul nu e “ceva”, e o problema care poate fi rezolvată prin standarde, tehnici, terapii, intervenţii, de la cele medicale până la politici sociale menite să micşoreze nedreptatea sau inegalităţile. Defapt, orice problemă e “mai degrabă o chestie de ordin tehnic pe care am putea să o diminuăm până la dispariţie dacă suntem suficient de raţionali, dacă fructificăm în profunzime resursele pe care le oferă cunoaşterea ştiinţifică, dacă ne organizăm mai bine socialmente într.-o societate care să atenueze toate formele de nedreptate ca surse ale răului social”.

În încheierea serii, regizorul Cristi Puiu în persoană a lansat invitaţia celor mai răbdători din public să rămână pentru încă trei ore, la proiecţia filmului său, “Aurora”, în care interpretează şi rolul principal. Şi-a arătat însă  îngăduinţa pentru cei care probabil vor părăsi sala din pricina oboselii, mai ales că acţiunea peliculei se desfăşoara într-un ritm foarte lent care greu mai poate ţine spectatorii pe scaun, dupa un maratón filozofic de 3 ore şi jumătate. De vorbă cu Cristi Puiu se va putea sta şi sâmbătă, 29 aprilie, începând cu ora 19.30, când vine pe scena din Cinema Arta cu tema “Sieranevada ca rău necesar”. Tot sâmbătă, dar de la ora 18.00 Doina Jela continua şi ea seria conferinţelor despre rău cu “Ipostaze și chipuri ale răului în regimul comunist: cine a ucis-o pe Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu?”