„Este o iniţiativă nefericită ,deoarece patrimoniul cultural construit, odată distrus, nu se mai poate reconstitui. Motivaţia din expunerea de motive este greșită. Ei invocă degrevarea instanţelor de judecată, care ar avea pe rol foarte multe dosare de lucrări neautorizate la clădirile de patrimoniu. Înainte de a discuta soluţii, trebuie să ne punem întrebarea de ce avem de-a face cu intervenţii neautorizate asupra acestor construcţii? Unul dintre răspunsuri , care ne dă implicit si soluţia, este birocraţia de care se lovește cel care dorește să obțină o autorizaţie de construire. Autorizarea intervenţiei asupra unei clădiri monument istoric implică luni de așteptare, multe uși la care trebuie bătut pentru avize, demers care sperie orice proprietar al unei astfel de construcţii, astfel încât ajunge să recurgă la o cale mai facilă, intervenţia fără autorizaţie de construire.

Dacă vrem să protejăm patrimoniul cultural construit, trebuie să vizăm, mai întâi, schimbări în instituţiile statului, să reducem nivelul birocraţiei care generează termene foarte lungi de autorizare a lucrărilor. Soluția la acestă problemă nu este încadrarea diferită de la infracţiune la contravenţie, ci reducerea birocraţiei. Proprietarul unei clădiri încadrată ca monument istoric care dorește să intervină asupra ei nu trebuie trecut prin furcile caudine ale autorizării birocratice stufoase, ci trebuie sprijinit, bineînţeles, respectând proiectul elaborat de specialist. Consider că este nevoie de introducerea în curricula școlară a unei materii de cunoașterea patrimoniului cultural construit, care va consolida sentimentul de preţuire a valorilor arhitecturale ce le are fiecare comunitate. Cunoașterea duce la preţuire, iar preţuirea conduce la o raportare diferită la patrimoniul cultural local, pentru că cele mai măreţe opere de arhitectură sunt mai curând roadele eforturilor unei naţiuni decât străfulgerarea unui om de geniu”, a spus liberalul Dorin Stanca.